| |
Toată lumea cu ochii pe ”Noua Irlandă”
Pentru că trebuie să recunoaștem că, de la venirea lui Joe ca antrenor, în primăvara lui 2013 (după câteva sezoane uluitoare la provincia irlandeză Leinster), Spiridușii au început să joace tot mai asemănător cu legendarii All Blacks. Joc structurat, dar în viteză, cu o susținere impecabilă a coechipierilor implicați în bătăliile pentru balonul aflat la pământ (așa numitele faze de breakdown), cu reciclarea foarte rapidă a balonului, cu poziționarea perfectă a jucătorilor ce urmează să atace perdeaua defensivă adversă, cu scheme de străpungere învățate pe dinafară și aplicate ”în orb” în funcție de fază, cu o condiție fizică ireală și (deloc în ultimul rând) cu o apărare ”minimală” super-eficientă și ne-consumatoare de prea multă energie. La care se adaugă și magia unor jucători cardinali, precum Paul O'Connell și Jonathan Sexton.
Această Irlandă a lui Joe Schmidt nu numai că e favorită în Turneul celor 6 de anul acesta, dar poate produce și surpriza la Cupa Mondială din toamnă. Să nu uităm că în noiembrie 2013 a pierdut abia în ultimul minut cu Noua Zeelandă, iar în noiembrie anul trecut a învins Africa de Sud. Iar jocul lor arată tot mai solid pe zi ce trece. Eu zic că puteți paria mai mult de un bob pe băieții în verde din emisfera de nord. Ați putea da lovitura... and that's gas!
Principalele contracandidate ale Trifoiului sunt fără îndoială Anglia și Țara Galilor. Englezii au un joc mult mai complet sub bagheta lui Lancaster, care pune din nou accentul pe ”lucrurile de bază”: pachetul, apărarea, jocul structurat. I-ar mai lipsi însă câțiva jucători exponențiali (gen Martin Johnson și Jonny Wilkinson) pentru a se gândi la minuni pentru show-ul din toamnă. Galezii, deși în mare se bazează pe aceiași super-jucători cu care au câștigat de două ori consecutiv Turneul (2012 și 2013) și care au constituit matricea Leilor învingători în Australia în 2013, suferă de o inconstanță... cronică. Rămâne de văzut ce hocus-pocus mai poate face Gatland pentru a-i resuscita pe mândrii Dragoni.
Despre ceilalți... numai de bine. Francezii par ieșiți din circuit și dau vina când pe sărmanul PSA, când pe jucătorii străini care au invadat Top14, scoțienii mai degrabă se luptă să supraviețuiască decât să facă performanță, iar italienii pândesc ca întotdeauna firimiturile de la masa celor mari. Și cam atât.