A apărut (de jumătate de an) primul volum din monumentala lucrare ”Rugby istorie românească”, alcătuită cu migală și mult entuziasm de septuagenarul Traian Moldoveanu, fost taloneur la Grivița Roșie în deceniul al șaptelea al secolului trecut. Deși inițial își propusese să scrie (doar) o istorie a clubului său de suflet (cu care a și devenit de trei ori campion al României, în 1966, 1967 și 1969-70), pe măsură ce poveștile colaterale s-au tot adunat, a simțit că poate a venit momentul ca cineva să apuce în sfârșit taurul de coarne și să pună pe hârtie frumoasa și tumultoasa istorie (adevărată) a rugbyului românesc, la mai bine de 100 de ani de la apariția acestuia, pe terasa de la Șosea a Tennis Clubului Român.
0 Comments
Am dat peste chestia asta acum câțiva ani și m-am distrat teribil. Însă, cu timpul, am observat că nu toată lumea se amuză când vede acest promo haios și trist în același timp. Nu de mult, cineva îmi spunea că n-are timp să mai citească, că are prea mult de lucru. (Aproape) nimic neobișnuit până aici. Să zicem. Partea ciudată e că părea mândru de asta, cumva în ton cu lozinca ”noi muncim, nu gândim” a muncitorilor (a se citi ”a securiștilor... pasată turmei de muncitori”) de la IMGB, pe vremuri. Evident, nu orice fel de cărți te fac... neprost. Mai mult, dacă filtrul numit discernământ e gripat, atunci cărți... e în zadar. Se zice că erudiția este ca o monedă oarecare, pentru că o poți folosi doar acolo unde are acoperire. Pe când înțelepciunea este moneda forte, universală, pe care o poți folosi oriunde și oricând. Putem oare spune că Sma și colegii ei n-ar fi înțelepți când agrăiesc așa: ”Cărți!... 'tu-ți ceapa mă-tii!”
|
Căprării
All
March 2024
|