Îmi pare rău că am lipsit atât de mult, dar nu prea am avut încotro. Din păcate. Oricum (însă) mă lungisem mult prea mult cu comentariile la fiecare meci din SuperXV, ceea ce mă obliga să le văd în întregime chiar pe toate și să-mi re-intru cât mai mult în pielea de jurnalist, chestie cumplit de cronofagă și imposibil de menținut timp îndelungat (well, at least unless you earn your living from it).
0 Comments
HURRICANES v BULLS 25-20 (1-2 la eseuri)
Uraganele au foarte mulți jucători de valoare, mai ales de la numărul ”9” în sus și de multe ori stai și te întrebi cum de o asemenea echipă cu profil de Chiefs nu reușește să ”iasă în față” în SuperRugby. Răspunsul constă (probabil) în ”coacerea” ce încă nu s-a încheiat a doi oameni fundamentali pentru galbeni-negri: antrenorul Mark Hammett și uvertura Beauden Barrett. BRUMBIES v BLUES 26-9 (3-0 la eseuri)
Blues au venit cu speranțe moderate la Canberra și au plecat destul de abătuți, după un meci în care nu le-a ieșit mai nimic, fiind prima dată în istoria SuperRugby când nu reușesc să înscrie nici măcar un eseu Căluților. La rândul lor, Brumbies se arată o echipă echilibrată, bine organizată, cu o apărare solidă și o abordare a atacului inteligentă. Din păcate pentru ei, nu toți jucătorii de care dispun se ridică la nivelul partiturii concepute de antrenorul Laurie Fisher. De unde și variațiile (mari) în joc de la o săptămână la alta. HIGHLANDERS v REBELS 33-30 (3-3 la eseuri)
Tradiția se respectă la meciurile Muntenilor cu Răzvrătiții. Multe eseuri (dar nu mai multe decât în anii trecuți), joc pe atac - poate chiar prea lipsit de ”aplicațiile grămezii” - cu garda jos, entuziast, curat (sau aproape curat), fluent, dar lipsit de calitatea și profunzimea pe care le poți vedea la formații precum Chiefs, Sharks sau Brumbies. Una peste alta: frumos, tipic de SuperRugby, dar nu cu adevărat încântător. Măcar de-ar fi așa și meciurile mai slăbuțe din Europa... BULLS v CHIEFS 35-35 (3-5 la eseuri !!!)
Practic, numai într-un meci de SuperRugby se poate vedea așa ceva. Ce nebunie, ce risipă, ce faze curate de strălucire rugbystică, ce jucători minunați (de ambele părți) și ce bine e să te poți desfăta cu un asemenea spectacol sportiv. Păcat că n-a fost și stadionul plin, pentru ca show-ul să fie complet. Dar chiar și-așa... REDS v STORMERS 22-17 (1-2 la eseuri)
Două echipe aflate în mare nevoie de puncte (mai mult cei din Cape Town), un joc bun dar nu strălucit, un public plăcut (ca întotdeauna la Brisbane) dar nu dând pe afară de entuziasm, un arbitru așa cum mi-ar plăcea să fie toți (exact, decent, discret, no bias) și o accidentare oribilă a micuțului utility-back sud-african, Gio Aplon. Cam asta e povestea acestei partide în câteva cuvinte. BLUES v HIGHLANDERS 30-12 (3-0 la eseuri)
Eden Park a fost parcă ceva mai animat decât de obicei (departe însă de a fi plin), simțind că favoriții sunt totuși pe drumul cel bun și că revenirea în primul ”15” al Albaștrilor a campionilor mondiali Jerome Kaino si Ma'a Nonu va fi de bun augur pentru restul sezonului. Și nu s-au înșelat deloc. REBELS v BRUMBIES 32-24 (2-3 la eseuri)
Puțini spectatori pe noul stadion ”dreptunghiular” din Melbourne (normal, a început deja sezonul de aussie rules, iar Victoria este leagănul acestui sport simpatic & ”cu potențial” din Australia), dar meciul a fost neașteptat de interesant, cu o răsturnare de scor chiar impresionantă, dacă ne gândim la cei care au realizat-o. CRUSADERS v HURRICANES 26-29 (3-4 la eseuri)
Conrad Smith și ai lui au cam luat-o nițel razna și nu mai au respect pentru nimeni. Nici măcar pentru cea mai galonată formație din SuperRugby, Cruciații (7 titluri!) din jumătatea nordică a Insulei de Sud a Noii Zeelande. Eseuri superbe, răsturnări de situație pe tabelă, pase geniale, joc intens și public generos, iată rețeta unui meci care a meritat toți banii. BULLS v SHARKS 23-19 (2-1 la eseuri)
Peste 40.000 de suporteri în tribune și o atmosferă ca în vremurile bune ale Taurilor (triplu campioni în SuperRugby - 2007, 2009 și 2010) au făcut ca meciul de pe Loftus Versfeld să arate ca un adevărat derby sud-african, mai ales că Sharks erau neînvinși și îi bătuseră pe Bulls acum o lună, la Durban, luând și bonusul ofensiv. Ofensă gravă la adresa mândriei orgolioșilor pretorieni, public și jucători la un loc. LIONS v REDS 23-20 (2-2 la eseuri)
Deja nu mai e (doar) o glumă. După un an de pauză în SuperXV, an în care s-au chinuit cu Currie Cup, Vodacom Cup (un fel de Currie Cup pentru tineret-rezerve) și oarece ”amicale”, plus barajul câștigat (cam greuț) cu Southern Kings (franciza din Port Elizabeth, reprezentând Eastern Cape și estul provinciei Western Cape), Lions au început sezonul de SuperXV de anul acesta mai bine decât în cele mai umede vise ale suporterilor săi. Au patru victorii din șase meciuri jucate (două în deplasare, dar tot în Africa de Sud) și sunt deja la a treia victorie consecutivă, lucru pe care nu l-au mai reușit hăt, din 2007... WESTERN FORCE v CHIEFS 18-15 (2-0 la eseuri)
Din 2001 nu au mai jucat Căpeteniile un meci în Australia fără să înscrie vreun eseu. Și nici că și-ar fi închipuit cineva că recordul lor se va încheia taman la Perth, în fața renăscuților din cenușa proprie, Western Force. BRUMBIES v STORMERS 25-15 (3-2 la eseuri)
Meciul a fost echilibrat, dar erorile monumentale ale sudafricanilor (saffa) le-au oferit victoria pe tavă celor din Canberra. Doamne, ce gafe, cred că nici în mândra noastră Superligă nu vezi așa ceva. Sau poate... BLUES v CHEETAHS 40-30 (4-3 la eseuri)
În avancronicuța meciului am zis ”măcel sau măcel”. Ei bine, a curs un pic de sânge dar nu unidirecțional, ambele echipe dovedind (încă o dată) că sunt muuult mai pasionate de atac decât de nesuferita apărare. Au comis-o din nou aripa Blues, Tevita Li (de urmărit cu atenție - posibil viitor allblack), colegul lui de linia întâi, veteranul allblack Tony Woodcock, aripa Cheetahs, Cornall Hendricks (autorul unui eseu senzațional!), dar și flancherul Boom Prinsloo (tot de la Gheparzi: eseu + cartonaș galben), fundașul Willy le Roux (everytime a showman, one way or another - gafă incredibilă ce a condus la un eseu facil pentru Albaștri) și ultimul dar deloc în ultimul rând, argentinianul Frederico Pestrana (neafiliat vreuneia dintre cele 2 echipe)... WARATAHS v REBELS 32-8 (4-1 la eseuri)
Israel Folau. Dar și Kurtley Beale, poate și Michael Hooper... Și evident antrenorul Michael Cheika. Și totuși: ISRAEL FOLAU !!! HIGHLANDERS v HURRICANES 35-31 (2-3 la eseuri)
La prima vedere, nu părea chiar atât de greu meciul ăsta pentru Muntenii din sudul Noii Zeelande (Highlanders). Hurricanes, în pofida victoriei concludente cu Gheparzii sud-africani de etapa trecută (9-3 la eseuri), nu sunt și n-au fost niciodată vreo echipă de speriat, chiar dacă acum 12-15 ani găseam în lotul lor super-vedete precum Cullen, Umaga, sau chiar Lomu. Acum îi au pe pilierul Ben Franks, uvertura Beauden Barrett (23 de ani, pe care îl prefer oricând și lui Carter și lui Cruden!), aripa Julian Savea și centrul la exterior (plus căpitanul echipei) Conrad Smith. Restul cam no-name. Deși plănuiam să țin acest blog ”în teste” măcar jumătate de an, timp în care să mă acomodez cât mai bine cu toată ”bucătăria” specifică lui, iată că, la sugestia unui administrator de pe planetaovala.ro (aka Iul), trebuie să las lâncezeala la o parte și să-l deschid oficial începând cu etapa a 6-a din SuperXV de anul acesta.
Pe 15 februarie reîncepe Rugby-ul, adică SuperXV. Nebunie mare. O nebunie care anul acesta vine și cu o dimensiune în plus, anume fantezia extremă a tricourilor de joc. Ei, nu chiar toate, dar o bună parte dintre ele. Asta ca să mai spargă din monotonia celor nu mai puțin de șapte echipe (și ceva) ce au albastrul culoarea dominantă (Bulls și Stormers din Africa de Sud, Blues și Highlanders din Noua Zeelandă, Waratahs, Western Force și Rebels din Australia, plus Brumbies, tot din Australia, însă Căluții au albastrul doar culoare secundară) și trei roșul (Crusaders-NZ, Reds-Australia și Lions-RSA). Iată și mostrele de design extrem în care ne vor delecta ”sudiștii” anul acesta... Care vă place mai mult? Chiefs, nu-i așa?
|
Căprării
All
March 2024
|