Războiul ăsta nenorocit din Ucraina și felul în care sunt primiți refu- giații de acolo în România și în Polonia... mi-au adus aminte de o po- veste mai veche (dar nu atât de veche) tot cu refugiați, tot în Europa, dar într-o țară cu un standard de viață mult mai ridicat (la vremea aceea, ca și astăzi) decât orice am putea concepe vreodată pentru amărâta asta de Europă de Est - și mai ales pentru România. Da, e vorba de țara numită Elveția, ați ghicit. Frumoasa, prospera, neutra Elveție... Așadar intrați (dacă doriți) în articol pentru a afla cum își întâmpinau elvețienii refugiații de război, în primii ani de după a doua conflagrație mondială. Hopp Schwyz!
0 Comments
Ce înseamnă haliurune? Ei bine, acest cuvânt apare la faimosul istoric got Iordanes, autor (în secolul VI dHr) al unei ample lucrări despre Goți, lucrare pe care a intitulat-o sugestiv... Despre originea și faptele Geților! Pentru noi, românii, această carte (reeditată de curând, sub numele de Getica, într-un format bilingv, latină-română, la editura Uranus) este în primul interesantă datorită egalității puse în mod repetat și explicit de Iordanes între Geți și Goți*, dar ea mai cuprinde și numeroase alte relatări fascinante despre istoria veche a Europei. Printre acestea... și un text uluitor în care ni se prezintă ce se știa la vremea aceea despre originea Hunilor. Și astfel ajungem și la cuvântul magic, haliurune... * IORDANES: ”Istoricul Dio, cel mai harnic cercetător de antichități, care a dat operei sale titlul de Getica (care Geți am dovedit mai înainte că au fost Goți, după cum spune Paul Orosius)...” Avea pe biroul său de lucru fotografia unui țăran român din Maramureș - baciul Vasile - pe care-l cunoscuse în cercetările sociologice conduse de Dimitrie Gusti în anii '30 ai secolului trecut. În tot ceea ce avea de întreprins se gândea mai întâi ce ar spune și ce ar face baciul Vasile și se ruga să poată fi la fel de bun și de drept ca acesta. La parodia de proces prin care l-a trecut regimul bolșevic impus României de Armata Roșie, a declarat că singurul care-l poate judeca pentru faptele sale este baciul Vasile din Bârsana Maramureșului... ”Ce se face cu faptele făcute? Și ce e cu cele de făcut [ce urmează a fi făcute] ? Ele sunt, totuși, în lume. Și dacă lumea de aici e prea mică spre a le cuprinde, atunci există altă lume - dincolo - pentru ele. Și iată cum lumea de dincolo se constituie natural ca o depășire a celei de aici, ca un loc al aceleiași treceri. Și aceasta e de reținut. În adâncul lucrului, parcă nici nu ar fi două lumi... altă lume.” MIRCEA VULCĂNESCU Filozoful Mircea Vulcănescu este unul dintre acei români absoluți de care vorbea Țuțea atunci când se referea la românii care se țin departe de ideologiile anticreștine și antinaționale, oameni de dreapta în mod ființial, nu politic. Acest minunat ROMÂN (căruia legea anti-legionară din 2015 îi confirmă condamnarea din mascarada de proces pe care i l-au intentat bolșevicii puși în fruntea României de Stalin) nu numai că a murit ca un martir în închisoarea de la Aiud, dar ne-a lăsat și o mostră de autentic creștinism românesc, spunându-le cu limbă de moarte camarazilor: ”Să nu ne răzbunați!”
E foarte-foarte simplu. ”Democrație” înseamnă, stricto sensu, ”puterea poporului”. Adică (pentru cei care nu înțeleg sau se prefac că nu înțeleg) sistemul politic prin care o țară e condusă după cum vrea poporul. Are cineva îndoieli (cât de vagi) în legătură cu ce crede poporul român despre ”familiile” de homosexuali? Și atunci de ce atâta împotrivire față de acest referendum? Sunteți cumva anti-democratici? Uuuuu... ce urât! Preferați o dictatură, nu? Eventual una neomarxistă, care să ne bage pe gât (printre altele) toate aberațiile minoritar-sexuale, să se aleagă praful de educația copiilor români? Asta vreți? Ei bine, dacă unii dintre voi vor așa, eu unul NU vreau! Și chiar nu mă interesează că referendumul e organizat de Dragnea. Știu prea bine că îl face din oportunism politic și că, dacă i-ar pica bine așa, ar face totul pe dos...
Parafrazându-l pe Păstorel, am putea spune... Caligula imperator A făcut din cal senator, Petru Groza, mai sinistru, A făcut din bou ministru... Iară Dragnea, porc și el, A pus vaca deputată la Bruxelles Și-apoi a-ncălțat-o... șefă de guvern. Da, știu, e aproape ca în bancul acela cu... românii - care au început să se întrebe dacă mai există viață și înainte de moarte.
Sau ca în cel cu Coana Leana (Ceaușeasca - pentru cei neavizați), care aflându-se la o mare întrunire științifică internațională (fiind academician doctor inginer... nu putea să lipsească de la asemenea întâlniri) s-a lăudat că în România, deși nu se găsește mai nimic (de mâncare) prin magazine, n-a murit nimeni de foame. La care cineva, ușor nedumerit, o întreabă: ”dar cu cianură ați încercat?” Propaganda rusească a picurat de mai bine de 200 de ani în inimile și mințile românilor (nu mai vorbim despre ale străinilor) și mai ales ale basarabenilor, ideea că poporul moldovean ar fi diferit de cel român, că urmașii lui Ștefan sunt un trib cu origini incerte (sau mai degrabă slave) care a fost cucerit și influențat de valahi... și alte asemenea bazaconii, neuitând să explice de fiecare dată că Maica Rusie i-a eliberat (ce glumă proastă!) de sub jugul valah/fascist, iar ei, moldovenii/basarabenii i s-au alăturat (și au fost deportați de voie în Siberia) cu entuziasm și recunoștință, bla-bla-bleah... ”O babă murdară pe picioare, care stă în fața icoanei Maicii Domnului în biserică, față de un laureat al premiului Nobel care e ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta așa moare: dihor”.
Aceeași idee, dar formulată altfel (tot de către Țuțea): ”Între Petrache Lupu, care a stat la buturugă de vorbă cu Dumnezeu și un filozof ateu - Petrache Lupu e om și ăla se situează comod în regnul animal”. Asta zice Țuțea. Alții, mai deștepți ca el (oare?) și-au bătut joc de pietatea femeilor în vârstă, spunând că... de sărbătoarea Sfintei Parascheva (cu moaștele aflătoare în Catedrala Mitropolitană din Iași), în zona catedralei s-a circulat babă la babă... Cu alte cuvinte ”mai dă-l în mă-sa pe Țuțea ăsta, cine-o fi fost el... rezervă la FC Argeș... că știm noi mai bine cum stau lucrurile... mama lor de fașiști și oscurantiști”. Un documentar BBC (2009) foarte interesant și limpede, despre relația tulbure a oamenilor din ziua de azi cu... Frumusețea. Filmul (de circa o oră) e conceput și prezentat de filosoful englez Roger Scruton (născut în 1944), un gânditor interesat mai ales de domeniul esteticii, dar și de filosofia politică, de etică și de morală. aici aveți varianta urcată pe YT a documentarului, cu narațiunea în engleză (în original) și subtitrare în portugheză (din păcate n-am găsit nici o altă variantă pe YT) iar aici pun un link-vimeo pentru cei care doresc să urmărească acest documentar cu subtitrare în limba română ”Doresc să vă conving de importanța Frumuseții... de faptul că Frumusețea nu e doar o chestiune subiectivă, ci o nevoie universală a ființelor umane. Și că, dacă ignorăm această nevoie, intrăm într-un pustiu spiritual. (Prin acest film) doresc să vă arăt calea de ieșire din acest pustiu - o cale care duce, de fapt, acasă.” - Roger Scruton
Am dat peste chestia asta acum câțiva ani și m-am distrat teribil. Însă, cu timpul, am observat că nu toată lumea se amuză când vede acest promo haios și trist în același timp. Nu de mult, cineva îmi spunea că n-are timp să mai citească, că are prea mult de lucru. (Aproape) nimic neobișnuit până aici. Să zicem. Partea ciudată e că părea mândru de asta, cumva în ton cu lozinca ”noi muncim, nu gândim” a muncitorilor (a se citi ”a securiștilor... pasată turmei de muncitori”) de la IMGB, pe vremuri. Evident, nu orice fel de cărți te fac... neprost. Mai mult, dacă filtrul numit discernământ e gripat, atunci cărți... e în zadar. Se zice că erudiția este ca o monedă oarecare, pentru că o poți folosi doar acolo unde are acoperire. Pe când înțelepciunea este moneda forte, universală, pe care o poți folosi oriunde și oricând. Putem oare spune că Sma și colegii ei n-ar fi înțelepți când agrăiesc așa: ”Cărți!... 'tu-ți ceapa mă-tii!”
Sfântul Paisie Aghioritul:
(1924-1994, canonizat pe 13 ianuarie 2015) Dacă întrebi o muscă: "Sunt flori prin părțile astea?", ea îți va spune: "Nu știu. Știu numai că acolo jos, în groapă, sunt cutii de conserve, gunoaie, mizerii, necurății" și îți va înșira toate murdăriile pe care a stat. Dar dacă vei întreba o albină: "Ai văzut vreo necurăție pe unde zbori de obicei?", ea îți va spune: "Necurăție? Nu, n-am văzut nicăieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare" și îți va enumera o grămadă de flori de grădină și de flori sălbatice. Vezi, musca știe numai unde sunt gunoaiele, în timp ce albina știe că acolo este un crin, dincolo o zambilă... După cum mi-am dat seama, unii oameni seamănă cu albina, alții cu musca. Cei care seamănă cu musca, în orice situație caută să afle ce rău se găsește acolo și se preocupă de el; aceștia nu văd nicăieri nici un bine. Cei care seamănă cu albina află peste tot numai binele. Omul stricat, stricat gândește, pe toate le interpretează de-a stânga și le vede anapoda. În timp ce acela ce are gânduri bune, orice ar vedea, orice îi vei spune, își va pune în minte gândul cel bun. Dan Puric vorbind pentru noi. Nu pentru că i-ar discrimina pe ei, ci pentru că ei nu au urechi de auzit, nici inimă de simțit, nici minte cu socotință, nici rușine și (în ultimă instanță) nici suflet românesc cu adevărat. Și cum ar putea să aibă din moment ce ei își reneagă strămoșii, își scuipă istoria, își batjocoresc eroii, își umilesc martirii, își urăsc tradiția și luptă cu fanatism împotriva lui Dumnezeu și a Bisericii întemeiate de El... Dar cum ar putea fi altfel, din moment ce ei sunt doar niște amărâți fără Dumnezeu, niște rătăciți care cred că se trag din maimuță, niște sărmani convertiți la religia marxismului cultural, niște bieți pioni ai acestei ideologii a nihilismului, urii și anarhiei?
Nu stau acum să o iau de la Adam și Eva ca să arăt cine se află în spatele acestei manipulări ordinare a multora dintre unitățile media românești împotriva creștinismului (mai ales a celui ortodox, în cazul nostru) și cum s-a ajuns la această orbire anti-creștină și anti-BOR din rândul tineretului școlit de astăzi. Dar o să prezint în acest post toate mărturiile (12 până acum) pe care le voi găsi pe net (în următoarea perioadă) despre această nesfârșită și dementă manipulare/ațâțare împotriva Bisericii și a creștinilor în general. Ce poate fi mai odios decât să te folosești de zecile de morți și răniți din tragedia de la Colectiv pentru a demoniza Biserica și pe slujitorii ei? Cât de bolnav sufletește să fii ca să prezinți statistici false, să inventezi minciuni despre conduita preoților și să generalizezi cu isterie niște postări anonime de pe internet pentru a ”demonstra” ticăloșia Bisericii?
Odihnească-se-n pace toți cei care au murit urmare a infernului de la clubul Colectiv, din seara de 30 octombrie! Dumnezeu să-i ierte! Nu mai sunt de multișor un consumator de metale (”grele și foarte grele”). Dar am ascultat tone și am fost un fan die-hard al acestui tip muzical. Așa că îi înțeleg (zic eu) foarte bine pe cei care s-au înghesuit vineri seară în Colectiv la concertul celor de la Goodbye To Gravity. Nu cântau deloc rău (heavy-metal-wise), dovadă această piesă - The Day We Die - de care cu siguranță m-aș fi îndrăgostit de o auzeam mai demult. Și mai ales de acest refren obsedant: ”ziua în care cedăm e ziua în care vom (și) muri”, refren care m-a dus cu gândul la Gyr și al său: ”adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis”. Nu, nu sunt orb și am văzut la ei și lucruri care m-au întristat (mult), dar pur și simplu nu pot și nu vreau să-i judec. Nu ei sunt vinovații!
Shylock: 'Tis mine!... 'Tis mine!... . Gollum: It's mine... It's mine... POST-EDIT (03.08.15):
S-ar putea ca, în lumina noii legi adoptate de iubitul și vigilentul Parlament al României și promulgate de maestrul Johannis (așa-zisa lege anti-legionară), această poezie, dimpreună cu celelalte creații ale lui Radu Gyr și ale multor altora dintre corifeii noștri interbelici (Eliade, Cioran, Țuțea, Crainic, Vulcănescu, Nae Ionescu și atâția alții) să fie etichetată ca fiind ”fascistă” și drept-urmare, interzisă! Slavă Domnului că Eminescu a trăit într-un alt secol, deși cu timpul s-ar putea să-l înfiereze și pe el, spunând probabil că a fost un fel de legionar avant la lettre. Oare cât va mai trece până când vom avea parte și de acțiuni patriotice de ardere a cărților fașiste în piața publică și până când neostaliniștii de azi vor umple din nou pușcăriile cu ”dușmani ai poporului”? S-au împlinit azi 96 de ani de la prima re-unire completă a Basarabiei (a 2-a a avut loc în 1941, iar una incompletă în 1856) în hotare românești după raptul țarist din 1812. Carevasăzică 27 martie 1918 e o zi de sărbătoare de suflet pentru cei care (mai) simt românește, oriunde s-ar găsi ei în lume.
|
Căprării
All
March 2024
|