”Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut, ci - mai ales - iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de țară.” Cultura de rugby este un lucru care se obține foarte greu la nivelul societății într-o țară minoră și se poate pierde foarte ușor, într-o generație-două, dacă nu este întreținută, ajutată, primenită.
În România abia se înfiripase o pojghiță de cultură rugbystică prin anii '70 ai secolului trecut, odată cu transmiterea la TVR (da, televiziunea aia comunistă, plină de ceaușești de dimineața până seara) a unor meciuri din Turneul-celor-5-Națiuni (plus alte partide internaționale de răsunet, precum cele ale Barbarians contra națiunilor majore, ale Leilor în turneele lor fabuloase, sau pur și simplu meciuri-test între forțele istorice ale acestui sport), dublată de transformarea Stejarilor într-o putere la nivel mondial. A fost însă suficient să vină prăpastia de după '89 pentru ca, ușor-ușor, românii să uite de frumusețea și importanța acestui sport, pentru ca astăzi rugbyul să se zbată într-un anonimat cvasi-total pe plaiurile mioritice... Nu se mai dă aproape nimic la televizor, nu se mai fac emisiuni despre rugby, nu se promovează în nici un fel acest sport... cu câteva (foarte) mici și lăudabile excepții. Mă uit cu groază cum de un an încoace au fost un milion de super-meciuri între echipele de top, parcă unul mai frumos și mai intens decât celălalt, cu multe surprize, cu stadioane arhipline (efectul post-pandemic, nu?), cu faze și eseuri memorabile - toate acestea fiind pură încântare chiar și pentru ochiul nepasionaților de rugby, al ”neutrilor”, ce să mai zic de cei cu microbul pe ei... Și NIMIC din toate acestea nu s-a transmis de către vreo televiziune din România. De cele mai multe ori nici măcar rezultatele acestor meciuri nu au fost date, așa, ca știre pe o burtieră sau ca fapt divers la ”sporturi”, pe site-urile naționale de sport. ABSOLUT NI-MIC !!! ZE-RO !!! CIU-CIU !!! [ urmarea în curând ] Războiul ăsta nenorocit din Ucraina și felul în care sunt primiți refu- giații de acolo în România și în Polonia... mi-au adus aminte de o po- veste mai veche (dar nu atât de veche) tot cu refugiați, tot în Europa, dar într-o țară cu un standard de viață mult mai ridicat (la vremea aceea, ca și astăzi) decât orice am putea concepe vreodată pentru amărâta asta de Europă de Est - și mai ales pentru România. Da, e vorba de țara numită Elveția, ați ghicit. Frumoasa, prospera, neutra Elveție... Așadar intrați (dacă doriți) în articol pentru a afla cum își întâmpinau elvețienii refugiații de război, în primii ani de după a doua conflagrație mondială. Hopp Schwyz!
Ce înseamnă haliurune? Ei bine, acest cuvânt apare la faimosul istoric got Iordanes, autor (în secolul VI dHr) al unei ample lucrări despre Goți, lucrare pe care a intitulat-o sugestiv... Despre originea și faptele Geților! Pentru noi, românii, această carte (reeditată de curând, sub numele de Getica, într-un format bilingv, latină-română, la editura Uranus) este în primul interesantă datorită egalității puse în mod repetat și explicit de Iordanes între Geți și Goți*, dar ea mai cuprinde și numeroase alte relatări fascinante despre istoria veche a Europei. Printre acestea... și un text uluitor în care ni se prezintă ce se știa la vremea aceea despre originea Hunilor. Și astfel ajungem și la cuvântul magic, haliurune... * IORDANES: ”Istoricul Dio, cel mai harnic cercetător de antichități, care a dat operei sale titlul de Getica (care Geți am dovedit mai înainte că au fost Goți, după cum spune Paul Orosius)...” |
Căprării
All
March 2024
|