Ieri, 16 aprilie, s-a dat startul în ediția a 7-a a IPL (Indian Premier League), adică Prima Ligă Indiană la crichet, varianta redusă la 20 de serii per așezare (T20). De ce este acesta un eveniment atât de important? Pentru că, pur și simplu, IPL-ul este cea mai tare competiție internă de crichet din lume. Asta înseamnă că aici găsim echipele cu cele mai multe vedete internaționale (plătite regește), cei mai mulți spectatori per meci, cele mai mari audiențe TV (să nu uităm că India are aproximativ 1,2 miliarde de locuitori, iar crichetul este sportul-rege în acestă țară), cele mai mari premii puse în joc și, la urmă însă nu în cele din urmă, cele mai tari partide de crichet la nivel de club. Parcă n-ar fi o rețetă tocmai de lepădat...
0 Comments
HURRICANES v BULLS 25-20 (1-2 la eseuri)
Uraganele au foarte mulți jucători de valoare, mai ales de la numărul ”9” în sus și de multe ori stai și te întrebi cum de o asemenea echipă cu profil de Chiefs nu reușește să ”iasă în față” în SuperRugby. Răspunsul constă (probabil) în ”coacerea” ce încă nu s-a încheiat a doi oameni fundamentali pentru galbeni-negri: antrenorul Mark Hammett și uvertura Beauden Barrett. BRUMBIES v BLUES 26-9 (3-0 la eseuri)
Blues au venit cu speranțe moderate la Canberra și au plecat destul de abătuți, după un meci în care nu le-a ieșit mai nimic, fiind prima dată în istoria SuperRugby când nu reușesc să înscrie nici măcar un eseu Căluților. La rândul lor, Brumbies se arată o echipă echilibrată, bine organizată, cu o apărare solidă și o abordare a atacului inteligentă. Din păcate pentru ei, nu toți jucătorii de care dispun se ridică la nivelul partiturii concepute de antrenorul Laurie Fisher. De unde și variațiile (mari) în joc de la o săptămână la alta. HIGHLANDERS v REBELS 33-30 (3-3 la eseuri)
Tradiția se respectă la meciurile Muntenilor cu Răzvrătiții. Multe eseuri (dar nu mai multe decât în anii trecuți), joc pe atac - poate chiar prea lipsit de ”aplicațiile grămezii” - cu garda jos, entuziast, curat (sau aproape curat), fluent, dar lipsit de calitatea și profunzimea pe care le poți vedea la formații precum Chiefs, Sharks sau Brumbies. Una peste alta: frumos, tipic de SuperRugby, dar nu cu adevărat încântător. Măcar de-ar fi așa și meciurile mai slăbuțe din Europa... Fiii Leului au spart toate ghinioanele anterioare, au spart și gheața și au câștigat până la urmă Cupă Mondială de crichet-T20, după o finală în care i-au lăsat fără replică pe mult mai bine cotații lor adversari de peste Strâmtoarea Palk (ce desparte Sri Lanka de Subcontinentul Indian). India era mare favorită, dar insularii au jucat inteligent și inspirat, punând foarte mult suflet în joc și oferindu-le astfel o retragere minunată din crichetul T20 vedetelor sale veterane, Mahela Jayawardene (36 de ani) și Kumar Sangakkara (37), ultimul fiind și eroul ”la bătaie” al finalei.
[amănunte în curând] BULLS v CHIEFS 35-35 (3-5 la eseuri !!!)
Practic, numai într-un meci de SuperRugby se poate vedea așa ceva. Ce nebunie, ce risipă, ce faze curate de strălucire rugbystică, ce jucători minunați (de ambele părți) și ce bine e să te poți desfăta cu un asemenea spectacol sportiv. Păcat că n-a fost și stadionul plin, pentru ca show-ul să fie complet. Dar chiar și-așa... REDS v STORMERS 22-17 (1-2 la eseuri)
Două echipe aflate în mare nevoie de puncte (mai mult cei din Cape Town), un joc bun dar nu strălucit, un public plăcut (ca întotdeauna la Brisbane) dar nu dând pe afară de entuziasm, un arbitru așa cum mi-ar plăcea să fie toți (exact, decent, discret, no bias) și o accidentare oribilă a micuțului utility-back sud-african, Gio Aplon. Cam asta e povestea acestei partide în câteva cuvinte. |
Căprării
All
March 2024
|