Mai știe cineva ce înseamnă cu adevărat să fii Român? Istoricul Neagu Djuvara, plecat din țară în dimineața fatidicului 23 august 1944, spunea că la întoarcerea sa înapoi (în 1990) a găsit un cu totul alt tip de Român decât cel pe care îl cunoștea din anii tinereții sale. Un tip de Român mult schimbat în rău, mulat pe realitatea noii Românii, o țară la rândul ei mutilată de tăvălugul ruso-comunist. Din păcate, în anii de după schimbarea de cadre din decembrie 1989... tipul acesta de Român (înstrăinat de el însuși) s-a multiplicat și s-a consolidat, așa încât astăzi s-a ajuns ca pseudo-Românul să fie majoritar și mai ales urâtor de moarte al Românului! Trăiască Sun Țî și machiavelismul său (avant-la-lettre, bien sûr) ! Dar poate că nu-i totul pierdut, nu-i așa Brigada 2 ?
0 Comments
După ani și ani, iată că apare și episodul doi al serialului dedicat semenilor noștri care e și ei oameni... Așadar: ”Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut, ci - mai ales - iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de țară.” Cultura de rugby este un lucru care se obține foarte greu la nivelul societății într-o țară minoră și se poate pierde foarte ușor, într-o generație-două, dacă nu este întreținută, ajutată, primenită.
În România abia se înfiripase o pojghiță de cultură rugbystică prin anii '70 ai secolului trecut, odată cu transmiterea la TVR (da, televiziunea aia comunistă, plină de ceaușești de dimineața până seara) a unor meciuri din Turneul-celor-5-Națiuni (plus alte partide internaționale de răsunet, precum cele ale Barbarians contra națiunilor majore, ale Leilor în turneele lor fabuloase, sau pur și simplu meciuri-test între forțele istorice ale acestui sport), dublată de transformarea Stejarilor într-o putere la nivel mondial. A fost însă suficient să vină prăpastia de după '89 pentru ca, ușor-ușor, românii să uite de frumusețea și importanța acestui sport, pentru ca astăzi rugbyul să se zbată într-un anonimat cvasi-total pe plaiurile mioritice... Nu se mai dă aproape nimic la televizor, nu se mai fac emisiuni despre rugby, nu se promovează în nici un fel acest sport... cu câteva (foarte) mici și lăudabile excepții. Mă uit cu groază cum de un an încoace au fost un milion de super-meciuri între echipele de top, parcă unul mai frumos și mai intens decât celălalt, cu multe surprize, cu stadioane arhipline (efectul post-pandemic, nu?), cu faze și eseuri memorabile - toate acestea fiind pură încântare chiar și pentru ochiul nepasionaților de rugby, al ”neutrilor”, ce să mai zic de cei cu microbul pe ei... Și NIMIC din toate acestea nu s-a transmis de către vreo televiziune din România. De cele mai multe ori nici măcar rezultatele acestor meciuri nu au fost date, așa, ca știre pe o burtieră sau ca fapt divers la ”sporturi”, pe site-urile naționale de sport. ABSOLUT NI-MIC !!! ZE-RO !!! CIU-CIU !!! [ urmarea în curând ] Războiul ăsta nenorocit din Ucraina și felul în care sunt primiți refu- giații de acolo în România și în Polonia... mi-au adus aminte de o po- veste mai veche (dar nu atât de veche) tot cu refugiați, tot în Europa, dar într-o țară cu un standard de viață mult mai ridicat (la vremea aceea, ca și astăzi) decât orice am putea concepe vreodată pentru amărâta asta de Europă de Est - și mai ales pentru România. Da, e vorba de țara numită Elveția, ați ghicit. Frumoasa, prospera, neutra Elveție... Așadar intrați (dacă doriți) în articol pentru a afla cum își întâmpinau elvețienii refugiații de război, în primii ani de după a doua conflagrație mondială. Hopp Schwyz!
Tare fain colindu' ăsta al Paulei Hriscu. Și foarte frumos comentariul postat de Martin Ciucher la postarea iutubiană cu videoclipul Paulei... dusă la capre: ”Un colind arhaic din Transilvania, încărcat de simboluri, în care se vede, din nou, geniul creator al poporului nostru. Caprele ar putea să reprezinte faptele bune, spre care ne îndeamnă mamele noastre, încă de când am făcut primii pași în viață. Bota simbolizează credința pe care trebuie să o purtăm mereu în suflet, pentru a ne fi sprijin in calea ispitelor și încercărilor vieții, iar lupul este elementul malefic care vrea să ne ispitească și să ne abată de pe drumul drept al credinței. Dar acesta nu ar trebui să se mândrească, pentru că S-a născut Cel Care ne va izbăvi de păcat, dacă vom purta în casa sufletelor noastre simbolul credinței, crucea.” Crăciun fericit tuturor! Da, am fost la stadion la acel meci cu Argentina din 1992. Și am rămas cu un sentiment de frustrare, pe care îl resimt aproape tot atât de acut și acum, după aproape 30 de ani... De ce? Pentru că i-am avut în mână pe sudamericani pe parcursul întregului joc, dar mai ales pe final, când am ratat românește șansa de a obține o victorie istorică și mai mult decât meritată. Să mă explic... Ce înseamnă haliurune? Ei bine, acest cuvânt apare la faimosul istoric got Iordanes, autor (în secolul VI dHr) al unei ample lucrări despre Goți, lucrare pe care a intitulat-o sugestiv... Despre originea și faptele Geților! Pentru noi, românii, această carte (reeditată de curând, sub numele de Getica, într-un format bilingv, latină-română, la editura Uranus) este în primul interesantă datorită egalității puse în mod repetat și explicit de Iordanes între Geți și Goți*, dar ea mai cuprinde și numeroase alte relatări fascinante despre istoria veche a Europei. Printre acestea... și un text uluitor în care ni se prezintă ce se știa la vremea aceea despre originea Hunilor. Și astfel ajungem și la cuvântul magic, haliurune... * IORDANES: ”Istoricul Dio, cel mai harnic cercetător de antichități, care a dat operei sale titlul de Getica (care Geți am dovedit mai înainte că au fost Goți, după cum spune Paul Orosius)...” Fascinantul concert de la J'ai Bistrot Până acum câteva zile nu auzisem de ea. Însă această moldoveancă un picuț cam frumușică (din comuna Baia, județul Suceava) m-a luat pur și simplu pe sus cu muzichia ei de dor - o alesătură sonoră originală, ce îmbină minunat străvechiul nostru doinit cu tentația blues atât de populară peste tot în lume. Uau! Ce rezultat! Și ce minune... Trupa LILIAC = copiii unei familii de români din Los Angeles Părinții lor se numesc Florin și Nineta CRISTEA, sunt brașoveni la origine și au copilărit în România. Viața și vremurile i-au făcut să ia calea străinătății... și astfel au ajuns să se stabilească pe coasta de vest a Statelor Unite, în imensul Los Angeles. Acolo, Florin și-a croit drum în lumea producătorilor muzicali și a început ușor-ușor să-și facă un nume. Apoi, pentru a le da o ocupație copiilor în timpul liber și a-i ține astfel departe de calculator, i-a atras către muzică. Fiecare a învățat că cânte la un instrument, apoi au început să repete împreună, și astfel le-a venit și ideea de forma o trupă ”de familie”. O trupă rock. LILIAC ! Cei cinci copii minune sunt... ”în ordinea numerelor de pe tricou” :) Samuel (20 de ani) - chitară Abigail (19) - tobe Melody (18) - chitară bass și voce (!!!) Ethan (13) - chitară Justin (12) - clape Deși anul acesta au scos și primul lor album (Chain Of Thorns), piesa lor de rezistență este un cover genial după celebra Somebody To Love, compusă de Dabney Roger Slick (în 1965) și cântată apoi cu succes de trupa rock Jefferson Airplane. Se zice că Slick (acum în vârstă de 75 de ani) ar fi fost cu adevărat impresionat de cover-ul puștilor de la Liliac și i-ar fi contactat pentru o (posibilă) viitoare colaborare. Hm... Interesant... ... Milioane de lumini pe stradă, Milioane de tălpi pe zăpadă, Magazine pline de jucării. ... Milioane de fulgi de zăpadă, Milioane de copii pe stradă, Sărbători de iarnă cu Moș Crăciun. ... E foarte-foarte simplu. ”Democrație” înseamnă, stricto sensu, ”puterea poporului”. Adică (pentru cei care nu înțeleg sau se prefac că nu înțeleg) sistemul politic prin care o țară e condusă după cum vrea poporul. Are cineva îndoieli (cât de vagi) în legătură cu ce crede poporul român despre ”familiile” de homosexuali? Și atunci de ce atâta împotrivire față de acest referendum? Sunteți cumva anti-democratici? Uuuuu... ce urât! Preferați o dictatură, nu? Eventual una neomarxistă, care să ne bage pe gât (printre altele) toate aberațiile minoritar-sexuale, să se aleagă praful de educația copiilor români? Asta vreți? Ei bine, dacă unii dintre voi vor așa, eu unul NU vreau! Și chiar nu mă interesează că referendumul e organizat de Dragnea. Știu prea bine că îl face din oportunism politic și că, dacă i-ar pica bine așa, ar face totul pe dos...
Propaganda rusească a picurat de mai bine de 200 de ani în inimile și mințile românilor (nu mai vorbim despre ale străinilor) și mai ales ale basarabenilor, ideea că poporul moldovean ar fi diferit de cel român, că urmașii lui Ștefan sunt un trib cu origini incerte (sau mai degrabă slave) care a fost cucerit și influențat de valahi... și alte asemenea bazaconii, neuitând să explice de fiecare dată că Maica Rusie i-a eliberat (ce glumă proastă!) de sub jugul valah/fascist, iar ei, moldovenii/basarabenii i s-au alăturat (și au fost deportați de voie în Siberia) cu entuziasm și recunoștință, bla-bla-bleah... Un documentar BBC (2009) foarte interesant și limpede, despre relația tulbure a oamenilor din ziua de azi cu... Frumusețea. Filmul (de circa o oră) e conceput și prezentat de filosoful englez Roger Scruton (născut în 1944), un gânditor interesat mai ales de domeniul esteticii, dar și de filosofia politică, de etică și de morală. aici aveți varianta urcată pe YT a documentarului, cu narațiunea în engleză (în original) și subtitrare în portugheză (din păcate n-am găsit nici o altă variantă pe YT) iar aici pun un link-vimeo pentru cei care doresc să urmărească acest documentar cu subtitrare în limba română ”Doresc să vă conving de importanța Frumuseții... de faptul că Frumusețea nu e doar o chestiune subiectivă, ci o nevoie universală a ființelor umane. Și că, dacă ignorăm această nevoie, intrăm într-un pustiu spiritual. (Prin acest film) doresc să vă arăt calea de ieșire din acest pustiu - o cale care duce, de fapt, acasă.” - Roger Scruton
Am dat peste chestia asta acum câțiva ani și m-am distrat teribil. Însă, cu timpul, am observat că nu toată lumea se amuză când vede acest promo haios și trist în același timp. Nu de mult, cineva îmi spunea că n-are timp să mai citească, că are prea mult de lucru. (Aproape) nimic neobișnuit până aici. Să zicem. Partea ciudată e că părea mândru de asta, cumva în ton cu lozinca ”noi muncim, nu gândim” a muncitorilor (a se citi ”a securiștilor... pasată turmei de muncitori”) de la IMGB, pe vremuri. Evident, nu orice fel de cărți te fac... neprost. Mai mult, dacă filtrul numit discernământ e gripat, atunci cărți... e în zadar. Se zice că erudiția este ca o monedă oarecare, pentru că o poți folosi doar acolo unde are acoperire. Pe când înțelepciunea este moneda forte, universală, pe care o poți folosi oriunde și oricând. Putem oare spune că Sma și colegii ei n-ar fi înțelepți când agrăiesc așa: ”Cărți!... 'tu-ți ceapa mă-tii!”
Sfântul Paisie Aghioritul:
(1924-1994, canonizat pe 13 ianuarie 2015) Dacă întrebi o muscă: "Sunt flori prin părțile astea?", ea îți va spune: "Nu știu. Știu numai că acolo jos, în groapă, sunt cutii de conserve, gunoaie, mizerii, necurății" și îți va înșira toate murdăriile pe care a stat. Dar dacă vei întreba o albină: "Ai văzut vreo necurăție pe unde zbori de obicei?", ea îți va spune: "Necurăție? Nu, n-am văzut nicăieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare" și îți va enumera o grămadă de flori de grădină și de flori sălbatice. Vezi, musca știe numai unde sunt gunoaiele, în timp ce albina știe că acolo este un crin, dincolo o zambilă... După cum mi-am dat seama, unii oameni seamănă cu albina, alții cu musca. Cei care seamănă cu musca, în orice situație caută să afle ce rău se găsește acolo și se preocupă de el; aceștia nu văd nicăieri nici un bine. Cei care seamănă cu albina află peste tot numai binele. Omul stricat, stricat gândește, pe toate le interpretează de-a stânga și le vede anapoda. În timp ce acela ce are gânduri bune, orice ar vedea, orice îi vei spune, își va pune în minte gândul cel bun. POST-EDIT (03.08.15):
S-ar putea ca, în lumina noii legi adoptate de iubitul și vigilentul Parlament al României și promulgate de maestrul Johannis (așa-zisa lege anti-legionară), această poezie, dimpreună cu celelalte creații ale lui Radu Gyr și ale multor altora dintre corifeii noștri interbelici (Eliade, Cioran, Țuțea, Crainic, Vulcănescu, Nae Ionescu și atâția alții) să fie etichetată ca fiind ”fascistă” și drept-urmare, interzisă! Slavă Domnului că Eminescu a trăit într-un alt secol, deși cu timpul s-ar putea să-l înfiereze și pe el, spunând probabil că a fost un fel de legionar avant la lettre. Oare cât va mai trece până când vom avea parte și de acțiuni patriotice de ardere a cărților fașiste în piața publică și până când neostaliniștii de azi vor umple din nou pușcăriile cu ”dușmani ai poporului”? Crăciun fericit! La mulți ani cu sănătate! Să dea Dumnezeu ca și rugbyului românesc să-i fie mai bine în anul care vine! Hai România! Și ca să nu uităm (cum am putea?) cât de frumos e rugbyul, vă propun să revedem, dacă doriți, patru dintre cele mai frumoase, intense și pline de semnificații meciuri ale anului ce a trecut. De fapt unul e din noiembrie 2013, dar a fost atât de fain încât mi-am permis să-l includ și pe el în acest memento rugbystic al anului 2014. Așadar și prin urmare:
Îmi pare rău că am lipsit atât de mult, dar nu prea am avut încotro. Din păcate. Oricum (însă) mă lungisem mult prea mult cu comentariile la fiecare meci din SuperXV, ceea ce mă obliga să le văd în întregime chiar pe toate și să-mi re-intru cât mai mult în pielea de jurnalist, chestie cumplit de cronofagă și imposibil de menținut timp îndelungat (well, at least unless you earn your living from it).
S-au împlinit azi 96 de ani de la prima re-unire completă a Basarabiei (a 2-a a avut loc în 1941, iar una incompletă în 1856) în hotare românești după raptul țarist din 1812. Carevasăzică 27 martie 1918 e o zi de sărbătoare de suflet pentru cei care (mai) simt românește, oriunde s-ar găsi ei în lume.
Pe scurt: îmi doream demult să încep acest blog și mă bucur să-l văd în sfârșit urnindu-se din loc. Va fi plin de rugby (evident), dar și de alte sporturi (crichet, hochei pe gheață, tenis de câmp, poate oină, poate și un pic de fotbal, handbal, baschet, fotbal australian, etc), precum și de ”altele” (grupate la rubrica Una-alta). Așadar și prin urmare: să curgă vinul și să cânte muzica!
|
Căprării
All
March 2024
|