| 1. Fremantle 2. West Coast Eagles 3. Hawthorn 4. Sydney Swans 5. Richmond 6. Western Bulldogs 7. Adelaide Crows 8. North Melbourne 9. Port Adelaide 10. Geelong Cats 11. Great Western Sydney Giants 12. Collingwood 13. Melbourne 14. St.Kilda 15. Essendon 16. Gold Coast Suns 17. Brisbane Lions 18. Carlton | 118,7% 148,2% 158,4% 127,1% 123,1% 115,1% 115,7% 106,5% 106,8% 101,1% 99,0% 106,3% 77,0% 78,4% 74,0% 72,9% 67,5% 64,8% | 68p 66p 64p 64p 60p 56p 54p 52p 48p 48p 44p 40p 28p 26p 24p 18p 16p 16p |
”Finalele de calificare” (1 cu 4 și 2 cu 3)
Finalistele de anul trecut, Hawthorn și Swans, au trebuit să se mulțumească cu locurile 3 și 4, în clasament, și să facă o excursie la Perth pentru a juca ”finalele de calificare” în fața unui public ”fierbinte”, poate cel mai pasional din întreaga Australie. Perspectivă nu tocmai încurajatoare, dar ce să-i faci dacă vest-australienii ăștia au luat-o complet razna anul acesta. Așadar... mai întâi au jucat Vulturii cu Șoimii (vineri seară), apoi (sâmbătă după-masă) Docherii au dat piept cu Lebedele (sau Lebădoii ☻) din Sydney.
West Coast Eagles v Hawthorn Hawks
96 64
(14g și 12l) (9g și 10l)
Eagles au jucat însă fantastic și le-a ieșit totul așa cum au vrut ei. În sfertul al doilea diferența deja se făcuse, apoi în ciuda presiunii formidabile a Șoimilor, au rezistat, înscriind pe final câteva goluri incredibile. ”Sunt cu adevărat mândru de jucătorii mei” a declarat după meci vizibil satisfăcut Adam Simpson, antrenorul Vulturilor. De partea cealaltă, Alastair Clarkson a fost mult mai îngândurat decât de obicei și a dat oarecum vina pe elevii săi: ”Am jucat cam prost” a declarat sec Clarko. Adevărul e că Eagles au făcut probabil cel mai bun meci al lor de foarte-foarte multă vreme încoace și ar fi bătut probabil pe oricine în acea seară.
VIDEO: în alb Hawthorn, în albastru (preponderent) Eagles
Fremantle v Sydney Swans
69 60
(10 g și 9l) (7g și 18l)
”Jocurile din faza finalelor sunt întotdeauna greu de câștigat” a declarat filozofic după meci Ross Lyon, antrenorul Docherilor. După care a adăugat (în același stil ”ia să mai zic și eu ceva”): ”După pauza mare s-a jucat mai mult handbal și nu ne-am mai putut face jocul obișnuit, dar efortul depus de jucătorii mei și dorința lor de victorie sunt deasupra oricărui dubiu.” La rândul său, John Longmire (antrenor la Swans) l-a completat perfect pe omologul său, punând degetul pe rană: ”Nu ne-am fructificat ocaziile atunci când ar fi trebuit, dar așa se întâmplă în faza finalelor și din cauza asta am pierdut.” No s**t, John?
VIDEO: în mov Dockers, în roșu Swans
”Finalele de eliminare” (5 cu 8 și 6 cu 7)
Western Bulldogs v Adelaide Crows
102 109
(14 g și 18l) (16g și 13l)
Partida dintre cele două s-a dovedit una de zile mari, cu multe răsturnări de scor și cu învingătoarea decisă abia în ultimele minute. Omul meciului a fost sud-australianul Eddie Betts (cu cinci goluri marcate), secondat cu succes de curajosul căpitan Taylor Walker și de starul echipei, Patrick Dangerfield, cel ales și în echipa ideală AFL pe 2015.
VIDEO: în albastru Buldogii, în alb Crows
Richmond v North Melbourne
88 105
(14 g și 4l) (15g și 15l)
De partea cealaltă, antrenorul Damien Hardwick a trimis pentru acel meci pe teren formula standard, cu gândul probabil la o imposibilă accedere pe locul 4, în dauna Șoimilor sau a Lebedelor. Dar Șoimii jucau cu penultima clasată, Carlton, iar Swans cu antepenultima, Suns. Șansa porcului de Crăciun să se împiedice vreuna din ele. Până la urmă Tigers s-au impus în această ultimă etapă (cu 108-67) și așteptau acum plini de încredere să joace din nou cu North peste o săptămână, de data acesta într-una dintre ”finalele de eliminare”.
Și Richmond au fost serviți - în fața unei asistențe de 90.186 de spectatori, record pentru un meci al Kangurilor, cu excepția ”marilor finale”. A fost o plăcere de meci, păcat că una dintre echipe trebuia să piardă și să părăsească competiția. Tigrii au condus aproape tot timpul până la jumătatea sfertului trei, apoi North au pus ușor-ușor stăpânire pe joc, dar nu s-au impus decât în ultimele minute, după rețeta de anul trecut, din ”finala de eliminare” cu Essendon.
După meci, Damien Hardwick (antrenorul Tigrilor) a acuzat o presupusă decizie incorectă din partea arbitrilor în finalul partidei (cu 7 minute înainte de final), atunci când, la scorul de 92-87 pentru North, Ben Cunnington (NM) a fost placat decisiv, balonul părând că a fost scăpat neregulamentar din mână, ceea ce ar fi dus la o lovitură de pedeapsă pentru Richmond, dintr-o poziție relativ bună, în interiorul semicercului de 50 al Kangurilor. Arbitrii nu au dat nimic, iar pe reluare se poate vedea cum Cunnington își lăsase mingea să cadă pentru a o șuta înainte de a primi placajul, deci nu se poate vorbi de vreo ”pasă neregulamentară”.
De partea cealaltă, Brad Scott și-a lăudat jucătorii at will (”de voie”), mai ales pe veterani, care ”au luat jocul în mâini” și au întors soarta partidei. Scott l-a menționat ”la excepțional” și pe nou-venitul (de la Carlton) Jarred Waite - se pronunță ca în ”white”, după bunul obicei aussie - despre care a spus că ”a jucat cel mai bun meci al său ever”, Waite înscriind patru goluri, cele mai multe reușite de un Kangur în această partidă.
VIDEO: în negru Richmond, în alb North
”Semifinalele”,
adică barajele de calificare pentru adevăratele semifinale, cele numite ”finale preliminare” în AFL
Hawthorn v Adelaide Crows
135 61
(21 g și 9l) (8g și 13l)
VIDEO: în auriu Hawthorn, în alb Crows
Sydney Swans v North Melbourne
51 77
(7 g și 9l) (11g și 11l)
Anul acesta însă, situația era ușurel diferită, din multe puncte de vedere. Mai întâi, Swans veneau după înfrângerea din ”finala de calificare”, de la Perth, în fața Docherilor, cei pe care anul trecut îi învingeau ei în ”finala de calificare” (jucată, însă, atunci la Sydney). Nu-i tocmai ușor să te refaci după un eșec și o călătorie trans-continentală, de 5½ ore cu avionul, și apoi să înfrunți un team odihnit, victorios și cu o mare foame de revanșă după rușinea de anul trecut.
În plus, antrenorului Longmire (SS) îi lipseau în continuare o parte dintre titulari, mai ales golgheterul ”Buddy” Franklin, emblema noii echipe a Lebedelor. Iar cireașa de pe tort a constituit-o obligația de a juca pe uriașul Stadion Olimpic (82.500 de locuri în formatul său ”oval”), o arenă ce nu are deloc priză la fanii de aussie rules, fiind și mult mai departe de centru decât familiarul SCG (Sydney Cricket Ground), mai mic (48.000 de locuri), dar mult mai prietenos și confortabil. Până la urmă nu au venit la meci decât 31.162 de spectatori, record absolut de prezență scăzută la un meci din faza ”finalelor” în AFL. Comentatorii australieni ai partidei au speculat că, dacă s-ar fi jucat pe SCG, acesta ar fi fost sold-out (”s-ar fi jucat cu casa-închisă”).
Revenind la meciul propriu-zis, trebuie spus că North au jucat cu totul altceva decât anul trecut, făcând un pressing teribil încă din 50-ul advers, dublându-se excelent în defensivă și accelerând formidabil pe faza de atac. Recuperatorul de mingi ”înalte” (ruckman-ul) Todd Goldstein (NM) a făcut din nou o partidă mare, reușind să câștige majoritatea duelurilor în cazul mingilor de arbitru (ball up și bounce down) și să devină primul jucător din istoria AFL/VFL care atinge ”cifra” de 1000 de recuperări aeriene (hit outs) într-un singur sezon, record care l-a propulsat și în echipa anului din AFL.
Practic, Swans nu au condus decât în prima repriză, apoi North au controlat din ce în ce mai autoritar jocul, chiar dacă nu au reușit să se desprindă în nici un moment decisiv pe tabelă, mai puțin (evident) pe finalul partidei. A fost o victorie nu foarte spectaculoasă a Kangurilor, dar venită în urma unui excelent joc tactic și a unei evoluții cu foarte multă ambiție și hotărâre, adică exact ce le lipsise anul trecut în meciul cu Sydney.
Antrenorul Brad Scott (NM) era (firește) în al nouălea cer la finalul partidei: ”Sunt foarte mândru de jucătorii mei. Un fost mare antrenor a spus odată că esența unui campionat nu constă în a fi cel mai bun în sezonul regulat, ci în septembrie, în faza finalelor. Am muncit foarte mult ca să ajungem în situația de a fi cei mai buni în această fază a campionatului și cred că nu suntem deloc departe de a ne atinge obiectivul. Mergem la Perth (pentru ”finala preliminară” cu Eagles) cu acest sistem de performanță (pe care l-am aplicat anul acesta) despre care avem convingerea că dă cele mai bune roade în vâltoarea lunii septembrie și așteptăm cu încredere bătălia pentru calificarea în finală”.
Apoi a adăugat, referindu-se la meciul catastrofal, de anul trecut cu Sydney, în finala preliminară: ”Anul trecut i-am simțit pe băieți că erau cumva mulțumiți (de ceea ce reușiseră până atunci) în subconștientul lor și că au mers la Sydney mai degrabă împăcați. Cred că pentru ei, acea victorie la limită, pe final, din semifinala cu Cats a fost adevărata lor mare finală”.
Una peste alta, North Melbourne a devenit cu această calificare prima echipă din istorie care intră în primele patru (adică în ”finalele preliminare”) după ce a terminat doar pe locul opt sezonul regulat! Dar vorba lui ”Boomer” Harvey (NM), după meci: ”există întotdeauna un început pentru toate”...
John Longmire, antrenorul învinșilor, a acuzat deschis lipsa multora dintre titulari, spunând că ”absența lor și-a spus cuvântul”. La finalul partidei, atât apărătorul Rhyce Shaw, cât și super-vedeta de origine aborigenă, Adam Goodes și-au luat rămas bun de la suporteri, ambii anunțându-și retragerea după ultimul meci al sezonului. Un pic cam trist, în condițiile astea...
Sâmbăta viitoare North îi vor înfrunta pe Vulturii din Perth și vor încerca să mai bată un record, devenind prima echipă din istorie ce joacă ”marea finală” după ce a terminat sezonul regulat pe locul opt. Însă jocul cu Eagles se anunță mult mai greu, dublat și de oboseala deplasărilor succesive Melbourne-Sydney, Sydney-Melbourne și apoi Melbourne-Perth. Iar Eagles sunt acum avizați că nu e deloc de joacă cu gașca nebună de Shinboners a lui Brad Scott. Doamne, ce meci o să fie...
VIDEO: în roșu Swans, în alb-albastru North