Ca de obicei, elvețianul a jucat nu tocmai entuziasmant în prima parte a competiției, fiind aproape de o eliminare prematură în fața englezului Daniel Evans, împotriva căruia a salvat și o minge de meci. Apoi, ușor-ușor, Stan și-a revenit, jocul său a crescut (”și-a crescut nivelul” - hihi), încrederea la fel și... nici-una-nici-două ne-am trezit cu el în finală. Iar finalele par să-i placă cel mai mult, Wawrinka reușind să le câștige pe (toate) ultimele zece la care a participat. E ceva, nu?
Și a fost o finală fantastică, un meci minunat... până aproape de final, atunci când pe Giokovici l-au apucat niște dureri înfiorătoare la degetele de la ambele picioare (ce poezie!) și a cerut în două rânduri intervenția medicului, pentru a-l ajuta cumva. În zadar, însă. Stan a rămas concentrat (tukă nă glava! - vă mai amintiți?) și nu a mai repetat greșeala de acum doi ani și jumătate, din finala de la Melbourne cu celălalt mare pacient, spaniolul Nadal. Victorie în patru seturi (primul pierdut la tie-break), la fel ca și anul trecut, pe zgura de la Roland Garros.
din finalul setului trei și din setul patru
”Pentru mine cel mai important lucru a fost discuția pe care am avut-o cu Magnus (Norman, antrenorul suedez al lui Wawrinka), cu cinci minute înainte de a ieși pe teren. În acel moment eram mai nervos ca niciodată. Stăteam în vestiar și tremuram. Apoi, în fața lui Magnus am izbucnit în plâns. Iar el mi-a spus să lupt tot meciul (orice ar fi) și să încerc să câștig. Și am fost convins că ăsta e meciul meu și că, dacă o să lupt cu adevărat, atunci chiar am o șansă reală să înving.” Și a învins, jucând fabulos (chiar ăsta e cuvântul cel mai potrivit!) și lăsându-l pe sârb fără replică mai des decât și-ar fi putut acesta închipui. Tenis total. O nebunie de tenis...
apoi într-un studio TV american,
unde, în prima parte a emisiunii fusese prezentă
Angelique Kerber, proaspăta nr.1 mondial
| |