Blues (NZL) v Highlanders (NZL)
Brumbies (AUS) v Hurricanes (NZL)
Cheetahs (AFS) v Jaguares (ARG)
Sâmbătă, 27 feb
Sunwolves (JAP) v Lions (AFS)
Crusaders (NZL) v Chiefs (NZL)
Waratahs (AUS) v Reds (AUS)
Western Force (AUS) v Rebels (AUS)
Southern Kings (AFS) v Sharks (AFS)
Stormers (AFS) v Bulls (AFS)
Vineri, 26 februarie
Blues (NZL) v Highlanders (NZL)
33:31
(3-4 la eseuri)
La pauză Muntenii conduceau cu 24-20, dar cel mai frumos dintre cele 5 eseuri ale reprizei i-a aparținut flancherului Blake Gibson, de la Blues, care a șarjat în forță prin apărarea adversă pe ultimii 15 metri, sfidând nu mai puțin de 4 placaje pe parcurs.
În ultimele minute, 'Landers se năpustesc în atac și reușesc să înscrie încă o încercare (superbă) prin același excelent Ben Smith, căpitanul și omul-cheie al echipei. Parker transformă (de lângă tușa din stânga), dar ultimul minut și jumătate nu mai aduce nimic nou pe tabelă, astfel că era Tana Umaga ca principal pentru Blues începe cu o victorie de prestigiu în fața campionilor en-titre.
- rezumat nedisponibil pe YT deocamdată -
Brumbies (AUS) v Hurricanes (NZL)
52:10
(7-1 la eseuri)
Cheetahs (AFS) v Jaguares (ARG)
33:34
(4-4 la eseuri)
Ei bine, probabil că la fel de multă vâlvă va face și această victorie, obținută în chiar primul meci din istorie al unei francize argentiniene în SuperRugby, dar mai ales jocul entuziasmant practicat de trupa căpitanului Agustín Creevy.
Cheetahs au început însă mult mai bine partida (pe fondul tracului și indisciplinei oaspeților) și au înscris rapid trei eseuri, asta și în condițiile în care Jaguarii au rămas la un moment dat cu doar 13 oameni pe teren pentru vreo 8-9 minute, arbitrul (sudfrican) Stuart Berry sancționând corect supradoza de adrenalină a acestora. În minutul 25 era 24-3 (!) pentru Gheparzi și se întrevedea deja un masacru.
Dar, după ce le-au revenit cei doi oameni din sin bin, argentinienii au început să joace mai echilibrat, mai apăsat, mai lucid și... mai eficient (pe alocuri chiar briliant!). Și până la pauză au reușit și două eseuri (superbe!) prin demi-ul Martín Landajo (după un offload surprinzător al taloneurului Creevy) și prin căpitanul... Agustín Creevy (după o pătrundere solitară cu un milion de adversari în spate). La pauză, scorul devenise rezonabil: 24-17.
În repriza a 2-a, Jaguarii au egalat repede după o încercare venită în urma unei aeriene a uverturii Sánchez, pentru ca în minutul 65 să înscrie cel mai frumos eseu pe care l-am putut vedea de ceva vreme încoace... pornit de la un contraatac din propriul lor 22, cu utility back-ul Matías Orlando (intrat în joc de doar 5 minute) șerpuind ireal mai bine de 50 de metri printre jucătorii gazdă și încheindu-și cursa cu un offload decisiv (la nivelul liniei de 22 adverse) către Landajo, acesta sprintând apoi nestingherit în terenul de țintă. Incredibil și mai ales... MI-NU-NAT! Acesta e rugbyul pe care vrei să-l vezi în fiecare zi și acestea sunt eseurile simfonice care te fac să iubești acest sport cu nebunie și încăpățânare, găsindu-l mult peste toate celelalte la un loc.
Ce-o fi fost în sufletul lui Landajo? Cum o fi oare să înscrii două încercări împotriva unei echipe saffa pe același teren pe care tatăl tău (Ricardo Landajo) învingea Springboks acum aproape 34 de ani? Și să mai și câștigi la final...
La 30-34, cu câteva minute înainte de ultimul fluier, Cheetahs aleg să trimită la bețe o penalitate în loc să forțeze eseul izbăvitor. Se face 33-34, dar apoi argentinienii știu să țină de minge și să iasă învingători de pe stadionul lor de suflet din Africa de Sud. Gheparzii (și prin extensie, sudafricanii în general) tocmai au dovedit încă o dată că miștoul presei engleze de acum 10 ani a rămas valabil și astăzi: ”Cheetahs, you can't kick a try!”... (”nu poți înscrie un eseu șutând”).
Sâmbătă 27 februarie
Sunwolves (JAP) v Lions (AFS)
13:26
(1-4 la eseuri)
Crusaders (NZL) v Chiefs (NZL)
21:27
(2-4 la eseuri)
Drept urmare, meciurile dintre cele două sunt un festin rugbystic garantat de fiecare dată. Chiar și acum, fără Carter și McCaw și fără forma incredibilă a Căpeteniilor de acum câțiva ani. Crusaders n-au jucat deloc rău, dar Chiefs par că dau semne de revenire la jocul complet din primii ani ai lui Rennie. Eseul lor final (min.78) a venit în urma unei bijuterii de mol rulant, apărut ca din senin, după o repunere din tușă la 5 metri de but.
Waratahs (AUS) v Reds (AUS)
30:10
(4-1 la eseuri)
Florarii și-au păstrat în bună măsură echipa de aur, cu care au cucerit titlul acum doi ani, dar nu-l mai au tocmai pe Cheika, antrenorul care a construit-o și a condus-o la triumf. Deși au trecut relativ lejer de Reds (cu bonus), e greu de spus cât de bine se vor descurca pe mai departe. Eseurile (toate), unul mai frumos ca altul, chiar și cel din rulant. Roșcații par doar umbra echipei ce se impunea în Super15 acum cinci ani.
Western Force (AUS) v Rebels (AUS)
19:25
(1-3 la eseuri)
Omul meciului a fost fundașul victorian Reece Hodge (care trebuia să joace aripă, dar l-a înlocuit în ultimul moment pe accidentatul nr.15 titular, Jack Debreczeni), cu 2 eseuri și 20 de puncte per total.
Southern Kings (AFS) v Sharks (AFS)
8:43
(1-6 la eseuri)
Regii au revenit în SuperRugby (mai participaseră și în 2013) sub cele mai proaste auspicii cu putință. Managementul defectuos a făcut ca jucătorii să nu-și primească salariile la timp și frumoasa echipă ce se profila anul trecut s-a destrămat peste noapte. Au urmat poticneli și bâlbâieli jenante ale conducerii Kings (mai ales din partea lui Cheeky Watson, președintele Eastern Province Rugby Union - celebru în Africa de Sud pentru scandalurile politice în care a fost implicat), fapt ce a dus la preluarea francizei de către federația de la Cape Town (SARU) și ruperea oricăror legături formale cu federațiile locale ce formau bazinul de selecție/susținere a Southern Kings.
Până la urmă s-a încropit de bine de rău o trupă cât de cât decentă, dar totuși departe de nivelul SuperRugby, trupă pe care nu o văd altfel decât cu lingura de lemn de gât la sfârșitul sezonului. Trist. Și păcat de pasiunea pentru rugby a celor din Eastern Province, o regiune liniștită și mult mai relaxată rasial decât oricare altă parte a Africii de Sud. Dar așa e când politicul ține neapărat să-și bage coada și să se dea atoateștiutor.
Stormers (AFS) v Bulls (AFS)
33:9
(3-0 la eseuri)
După dezertarea lui Eddie Jones pentru a prelua naționala Angliei, federația de rugby a Western Province a avut înțelepciunea de a renunța la cai morți, precum A.Coetzee, și a promova un antrenor de tip Mallett, bine dopat tehnic, dar și cu o viziune exuberantă asupra jocului, care lasă rugbyștilor liberatatea de a juca cu fantezie și personalitate, făcându-i astfel mult mai responsabili pe teren și în afara lui. Și astfel a apărut Fleck din căciulă.
Rezultatul? Un Newlands aproape plin de la primul meci oficial al sezonului, 33-9 cu super-rivalii de la Bulls în derbyul nord-sud al Republicii și un joc ofensiv, consistent și plin de entuziasm (repriza a 2-a), așa cum nu s-a mai văzut de ani buni la Cape Town. Începe din nou să se simtă frumosul parfum al disei, bătrânul simbol al rugbyului din orașul-mamă al Africii de Sud.
Și încă o mențiune: tânăra uvertură disa Robert du Preez (22 de ani), cu un picior precis (4 penalități și 3 transformări), un joc inteligent în câmp deschis (inclusiv un eseu) și 23 de puncte per total la finalul partidei. Nu-i tocmai rău la debutul în SuperRugby, nu?
- rezumat nedisponibil pe YT deocamdată -