Conrad Smith și ai lui au cam luat-o nițel razna și nu mai au respect pentru nimeni. Nici măcar pentru cea mai galonată formație din SuperRugby, Cruciații (7 titluri!) din jumătatea nordică a Insulei de Sud a Noii Zeelande. Eseuri superbe, răsturnări de situație pe tabelă, pase geniale, joc intens și public generos, iată rețeta unui meci care a meritat toți banii.
Ei bine, da... Iulică a făcut din nou un meci foarte bun, a înscris și o încercare, contribuții la încă două... dar crema de data asta a luat-o cealaltă aripă, Alapati Leiua și el tot de origine samoană (de fapt chiar născut în Samoa), ca și Savea.
Paranteză: Cele 2 țări din vestul Pacificului populate cu samoani - Samoa (stat independent) și Samoa Americană (teritoriu ”neincorporat” al SUA) - au împreună undeva la 250.000 de locuitori și aproape 25.000 de jucători legitimați de rugby. Asta înseamnă, practic, că fiecare al 10-lea samoan joacă oficial rugby, ceea ce spune ceva despre popularitatea acestui sport în cele 2 insule de la capătul pământului (ca fapt divers, linia internațională de schimbare a datei trece exact printre cele 2 țări samoane!). Poate că aici găsim și explicația faptului că e plină lumea rugbyului de samoani importați care joacă la cel mai înalt nivel, campioni detașați în domeniu fiind Noua Zeelandă și Australia.
Doamne, ce ”15” ar putea alinia o echipă unită Samoa, dacă s-ar hotărî toți acești super-jucători să reprezinte țara-mamă. Imaginați-vă (doar) un team cu Mealamu, So'oialo, Kaino (care e din Samoa Americană), Ma'a Nonu, Toeava, Savea, Lealiifano, Leiua, Muliaina, Sonny Bill Williams (doar pe jumătate samoan), etc + cei din naționala ”la zi” de acolo. Cred că ar fi crimă cu premeditare... Poate îi dă cuiva prin cap ideea unui Turneu State Of Origin la union, cu jucătorii din cele 3 națiuni ”de rugby” din Pacific (Tonga, Fiji și Samoa), respectiv Australia, Noua Zeelandă Pakeha (”albii”) și NZ Maori. Ar fi probabil de 10 ori mai intens decât și-așa super-intensul State Of Origin clasic, de la league (Noua Galie de Sud v Queensland). Din păcate nu prea mai sunt date libere în calendarul internațional...
Revenind la Alapati Leiua - să fie clar: a marcat o încercare de vis, după o acțiune personală de 60 de metri cum numai un jucător de super-clasă poate realiza. Și a fost și ”pe final”, constituind eseul decisiv pentru victorie. Incredibil. De câte ori, oare, ați mai văzut o asemenea fază de magie individuală în rugby? Dacă era la fotbal o asemenea cursă terminată cu gol, s-ar fi spus ”golul secolului” sau așa ceva.
Bine, nici gazdele n-au rămas datoare la capitolul eseuri spectaculoase, cele două ale aripii Johnny McNicholl fiind la nivelul nivelul Cruciaților de altădată. Dar fervoarea ofensivă a Uraganelor, dublată de un pachet mai rezistent de data asta (îmi par versiunea neozeelandeză a Gheparzilor de anul trecut), a făcut ca cei din Wellington să plece cu 5 puncte de la Christchurch, făcându-i pe Crusaders să aștepte cu și mai mare nerăbdare întoarcerea lui McCaw.
Mai jos aveți (în ordine) rezumatul partidei și apoi meciul întreg: