Partea mai interesantă cu această ”fază a finalelor” este însă sistemul ei de disputare. Așadar, la sfârșitul sezonului regulat (sintagmă de două ori oribilă, dar din păcate încetățenită - poate cândva vom găsi o formulă mai sănătoasă cu care să o înlocuim) primele opt echipe clasate se califică pentru Finals.
În prima etapă a ”finalelor” găsim două meciuri eliminatorii și două ”de calificare”... Elimination Finals opun echipele de pe ”5” și ”8”, precum și pe cele de pe ”6” și ”7”, pe terenul primelor. Învinsele sunt eliminate din competiție, iar învingătoarele merg mai departe. Qualifying Finals se joacă ”1”-”4” și ”2”-”3”, tot pe terenul celor mai bine clasate. Aici învingătoarele se califică direct în ”finalele preliminare” (care sunt de fapt semifinalele), pe care le vor juca pe teren propriu, având în plus și o săptămână de pauză. Învinsele din QF nu ies din competiție, ci joacă (acasă), în etapa a 2-a a ”finalelor”, contra câștigătoarelor din EF (reamintesc: ”5”-”8” și ”6”-”7”). Aceste meciuri din etapa a 2-a sunt numite de australieni Semi-finals, Dumnezeu știe de ce. Învinsele din Sf ”pleacă acasă”, iar învingătoarele întâlnesc în etapa a 3-a a ”finalelor”, în deplasare, pe câștigătoarele din QF. Aceste partide pot fi numite adevăratele semifinale ale competiției, dar boșii AFL le-au botezat Preliminary Finals. Whatever... După cum deja ați ghicit, echipele care bat în ”finalele preliminare” vor juca o săptămână mai târziu ”marea finală”, pe faimosul stadion Melbourne Cricket Ground (MCG), în timp ce învinsele pleacă și ele ”vesele” acasă.
Sistemul ăsta al ”finalelor” îmi pare că seamănă un pic cu un scărpinat cu mâna dreaptă la urechea stângă (sau vițăvercea), însă probabil că atracția financiară a două meciuri în plus față de sistemul clasic sferturi-semifinale-finală i-a determinat pe cei din conducerea AFL să accepte și rolul de clovni. De gustibus...
Buuun... Și acum haideți să vedem ce s-a întâmplat cu adevărat în această primă etapă a ”finalelor” AFL din 2014. Pentru aceasta să aruncăm mai întâi o privire pe clasamentul rezultat la capătul sezonului regulat (cu italice sunt poreclele, devenite semi-oficiale, iar cele îngroșate reprezintă orașele, respectiv cartierele sau zonele geografice din Melbourne, unde își au sediul echipele respective):
1. Sydney Swans 2. Hawthorn Hawks (din Melbourne) 3. Geelong Cats 4. Fremantle Dockers (de facto tot Perth) 5. Port Adelaïde Power 6. North Melbourne Kangaroos 7. Essendon Bombers (din Melbourne) 8. Richmond Tigers (din Melbourne) 9. West Coast Eagles (din Perth) 10. Adelaïde Crows 11. Collingwood Magpies (din Melbourne) 12. Gold Coast Suns 13. Carlton Blues (din Melbourne) 14. Western Bulldogs (din Melbourne) 15. Brisbane Lions 16. Great Western Sydney Giants 17. Melbourne Demons 18. St.Kilda Saints (din Melbourne) | 140,8 % 113,8 % 130,4 % 129,9 % 117,0 % 106,3 % 105,8 % 116,9 % 114,1 % 94,1 % 93,7 % 89,8 % 82,0 % 69,3 % 76,7 % 68,4 % 60,8 % | 68p. 68p. 64p. 56p. 56p. 50p. 48p. 44p. 44p. 44p. 40p. 30p. 28p. 28p. 24p. 16p. 16p. |
Qualifying Finals:
Hawthorn Hawks v Geelong Cats
Sydney Swans v Fremantle Dockers
Elimination Finals:
North Melbourne Kangaroos v Essendon Bombers
Port Adelaïde Power v Richmond Tigers
North Melbourne v Essendon
93 81
(14 goluri și 9 laterale) (12g și 9l)
În 1896 are loc marea ruptură din fotbalul australian, atunci când cele mai valoroase două cluburi ale sale (Geelong și Essendon) ies din VFA și își creează propria lor ligă, numită Victorian Football League (VFL - strămoșul actualei AFL), mai puternică și mai prestigioasă decât ce mai rămăsese din VFA. Dar, în ciuda faptului că North Melbourne terminaseră pe locul 6 în ultimul campionat-VFA-complet, ei nu sunt invitați să se alăture cluburilor de prim-rang din VFL, spunându-se că n-au câștigat nimic până acum și că nu sunt îndeajuns de puternici pentru a face față în VFL. Neoficial însă, ”transpiră” informații cum că cei de la Essendon se tem de o potențială creștere a NM, având în vedere că ambele cluburi își ”extrag” fanii cam din aceeași zonă a orașului Melbourne. Fanii NM nu vor uita niciodată această umilință și, urmare a intrării în VFL abia 29 de ani mai târziu, în 1925, ei au rămas până astăzi dușmani declarați ai ”figuranților” din Essendon.
Așadar, o Elimination Final ”cu cuțitele pe masă”, în fața a peste 80.000 de fani, pe legendarul Melbourne Cricket Ground. Prima repriză e echilibrată și se termină într-un ușor avantaj pentru Bombardiere (16-15), însă în a 2-a se înclină terenul spre buturile Kangurilor, iar Essendon se desprind la 43-16! În minutul 4 din repriza a 3-a (minutul 44 al meciului) Bombers au 33 de puncte avans pe tabelă (50-17) și fanii lor sunt în extaz. Oare ce se mai poate întâmpla? Ei bine, o revenire de senzație a Kangurilor, care timp de 8 minute îi năucesc pe ”oaspeți”, le înscriu 5 goluri unul după altul și aduc scorul la 50-47! Ben Brown, uriașul tasmanian de 21 de ani și 2,02 metri înălțime, înscrie 3 din cele 5 goluri ale revenirii și devine brusc idolul tribunei alb-albastre. Antrenorul Brad Scott se felicită acum pentru curajul de a-l aduce la echipă în noiembrie anul trecut și de a fi cerut clubului prelungirea contractului acestuia până la finalul sezonului 2016. Răsplata e mare și vine exact atunci când avea nevoie mai multă de ea.
După aceste 8 minute magice, Indestructibilii (alt nume de alint pentru cei de la North Melbourne) sunt pe val, iar Donii reușesc cu greu să țină lucrurile sub control. Repriza se încheie totuși cu un gol al roș-nergrilor și un avans de 9 puncte pe tabelă (68-59). În ultimul sfert, însă, Kangurii vin cu un moral de fier, trec la conducere pentru prima dată în acest meci (79-74), iar pe final, celălalt uriaș al lor, Drew Petrie (1,97m) înscrie 2 goluri superbe și o laterală care pecetluiesc partida. Se termină 93-81 pentru North Melbourne, ai căror suporteri exultă, în timp ce fanii învinșilor sunt absolut de neconsolat (unul dintre ei are puterea să admită pe un forum de pe net: ”... right now I am freaking out watching the Essendon/North Melbourne game...ahhhh the agony and the ecstasy...it's not over yet...I hold my breath...I wish I didn't care, but I do, I do... Bloody hell..........it's over...coulda, shoulda...didn't, isn't...damn...”, ceea ce în română ar suna cam așa: ”...în momentul ăsta simt că înnebunesc uitându-mă la Essendon cu NM... ah, agonie și extaz... nu s-a terminat încă... îmi țin respirația... aș vrea să nu-mi pese, dar îmi pasă, îmi pasă atât de mult... Mama mă-sii... s-a terminat... ar fi putut, ar fi trebuit... nu s-a întâmplat, n-a ieșit... fir-ar să fie...”).
Aveți aici mai întâi rezumatul partidei și apoi rezumatul revenirii de senzație a Kangurilor și impunerea lor pe final:
| |
Și acum câteva cuvinte și despre celelate ”finale” din weekend-ul trecut:
Vineri seară (5.09), tot pe MCG, Qualifying Final
Hawthorn Hawks v Geelong Cats
104 68
(15g și 14l) (10g și 8l)
Meci echilibrat până în ultima repriză, când Hawthorn s-au desprins decisiv. Șoimii sunt în mare formă și candidați serioși pentru a-și apăra titlul cucerit anul trecut. Felinele (da, prieteni de la Eurosport, ”Cats” înseamnă ”Feline” în cazul ăsta, nu ”Pisici”!) nu mai au forța de acum câțiva ani, însă ”semifinala” cu North Melbourne ar putea aduce încrederea-în-sine de care au nevoie pentru a forța intrarea în marea finală. Orice e posibil.
(rezumatul partidei, imediat mai jos)
Sâmbătă (6.09), la Sydney, pe Stadionul Olimpic, Qualifying Final
Sydney Swans v Fremantle Dockers
93 69
(13 g și 15l) (10g și 9l)
La fel ca la cealaltă ”finală de calificare”, gazdele s-au desprins abia în finalul reprizei a 3-a. Lance ”Buddy” Franklin, vedeta și eroul Lebedelor (fost la Hawks până sezonul trecut) a înscris și de data asta câteva goluri ”imposibile” (și când le ardea buza mai tare) și le-a dat aripi roș-albilor :D. Docherii par hipnotizați de fiecare dată când joacă împotriva celor din Sydney, dar după înfrângerea asta dorința de revanșă a crescut probabil proporțional.
(rezumatul partidei, imediat mai jos)
Duminică (7.09), pe Adelaïde Oval, Elimination Final
Port Adelaïde Power v Richmond Tigers
132 75
(20g și 12l) (11g și 9l)
Cel mai dezechilibrat meci al primei etape a ”finalelor”. Practic un măcel al sărmanilor Tigri în fața unui public însetat de ”sânge”, așa cum au dovedit-o fanii Portuarilor, duminică după-masă, pe cel mai frumos stadion din Australia la ora actuală, proaspăt re-construitul Adelaïde Oval. Portuarii au stofă de campioni, dar îi așteaptă o confruntare pe viață și pe moarte, sâmbătă, pe Subiaco Oval din Perth, împotriva Docherilor din Fremantle. În ultimul meci din sezonul regulat, Docherii i-au bătut la limită (105-97), în urma unui meci de zile mari.
(rezumatul partidei, imediat mai jos)
Așadar, ”semifinalele” arată astfel:
Vineri (12.09), de la 12.45 (OR), pe MCG:
Geelong Cats v North Melbourne Kangaroos
Sâmbătă (13.09), de la 12.45 (OR), pe Subiaco Oval (din Perth):
Fremantle Dockers v Port Adelaïde Power