Cum s-au schimbat peste vară HCM și CSM
Mai întâi a scăpat de stranierele care nu s-au adaptat cu adevărat (rusoaicele Davîdenko și Makeeva) și/sau stricau coeziunea de grup (norvegianca Herrem și brazilianca Arenhart). Apoi a adus un antrenor român cu un potențial enorm și proaspăt câștigător (în 2014) al CM cu naționala României sub18ani - Aurelian Roșca - un tehnician excelent, de tip nordic, bun pedagog, meticulos, vorbitor de engleză (lucru foarte important atunci când ai și străine în lot) și cu foame mare de rezultate.
Iar la final, la (probabil) sugestia noului antrenor, s-a completat lotul cu câteva românce de valoare (Perianu, Mihalschi-Preda, Ionica Munteanu, Tănăsie, Mădălina Zamfirescu), dar și cu două străine nu neapărat top-class, cel puțin la prima vedere (franțuzoaica Allison Pineau și croata Katarina Ježić). Dintre jucătoarele de afară au fost păstrate în lot doar unguroaica Gabriella Szűcs (o fată de nota un milion, care s-ar putea să joace în curând și pentru România), Lois Abbingh, tânăra olandeză care a făcut câteva meciuri excepționale în ediția trecută de Champions League și (surprinzător pentru mulți) brazilianca Alê do Nascimento, despre care s-a spus că are un contract mult prea ”gras” față de ceea ce a arătat sezonul trecut la HCM.
Aproape sigur toate aceste trei transferuri de răsunet li se datorează în primul rând lui Jakob Vestergaard (fostul director tehnic al CSM-ului și ”creierul sportiv” din spatele proiectului european al Tigroaicelor), antrenoarei Mette Klit și poate într-o măsură destul de însemnată și Linneei Torstenson, adevăratul lider și sufletul echipei. În plus față de această infuzie nordică de super-jucătoare, s-a reușit ”pe ultima sută de metri” și aducerea Micăi Brădeanu (de la Corona) și a portarului croat Jelena Grubišić, venită (după un sezon așa-ș-așa la Győr) să o suplinească pe titulara incontestabilă, Mayssa Pessoa.
În mod evident, au trebuit să plece de la echipă câteva jucătoare care nu făceau față (Vizitiu, Tivadar și Zaremba - pe ultima aș fi păstrat-o chiar și numai pentru bucuria fanilor ☺ eventual reprofilată ca extremă dreapta), dar și Irina Glibko, un inter stânga nu tocmai înalt, dar foarte eficient.
Supercupa: triumful antrenorului Roșca
Iar ”începutul în forță de sezon” însemna două mari obiective de atins: Supercupa și accederea în grupele Ligii Campionilor (în urma turneului de calificare de la Baia Mare, din 12 și 13 septembrie). Pentru aceasta, Roșca a început pregătirile mai devreme și a încercat să le bage pe fete în formă cât mai rapid, în urma unei serii consistente de meciuri de pregătire. Și i-a ieșit (vorbim deocamdată doar de Supercupă). La aceasta au mai contribuit și alți factori, precum omogenitatea sporită a lotului, unitatea de grup superioară celei din sezonul trecut (cât de mult bine au făcut echipei plecările lui Herrem și Arenhart, precum și a rusoaicelor!) și - nu în ultimul rând (repet) - marea dorință de revanșă a fetelor după pierderea titlului la Baia Mare, în urmă cu trei luni.
Patru pietre de moară la gâtul CSM-ului - în Supercupă
A doua piatră de moară a fost lipsa de coeziune dintre jucătoarele mai vechi și cele din grupul nou-sosit în această vară. Plus tracul debutului oficial la acestea din urmă, într-un joc cu miză, în fața propriilor fani (căci da, există și dintr-aceștia! - nu mulți, nu exuberanți ca băimărenii, nu obișnuiți cu asemenea super-vedete, dar totuși avizi de spectacol și generoși atât cu fetele ”lor”, cât și cu adversarele - nu vorbesc aici de ”mica galerie a tricourilor negre”, adunată nu-știu-cum pe la peluza cu tabela și în al cărei repertoriu sărăcuț și cam ”de cartier” nu prea se regăsesc mulți dintre cei care vin cu adevărat pentru handbalul prestat de Tigroaice). De aici și festivalul de pase nesincronizate, de ezitări la schemele de atac și de gafe/găuri în apărare. Într-un cuvânt, un meci pe care să-l uiți cât mai repede și să-ți vezi de drum...
Și la urmă, dar nu în ultimul rând, (a patra piatră de moară) a fost combinația letală de supra-încredere în forțele proprii și subestimare a noii echipe a HCM-ului. S-au gândit probabil că ”dacă în luna mai le-am bătut doar în trei jucătoare (metaforă ce vrea să arate că jocul CSM-ului a depins total de prezența în teren și forma la zi a Mayssei Pessoa, Anei-Paula Rodrigues și Linneei Torstenson), acum, cu Bella, Maria și Line în echipă, nu vom avea ce alege din ele, mai ales că le-au și plecat multe dintre vedetele de anul trecut”... Big mistake! Huge! Greșeală de calcul cum nu se poate mai mare, cu consecințele devastatoare pe care le-am văzut cu toții în meciul de miercuri...
Per total, putem spune că Tigroaicele și-au făcut-o parțial cu mâna lor, dar fiind și copios ajutate de jocul de echipă excepțional al fetelor lui Roșca, joc ce ne-a adus tuturor aminte de frumosul HCM de acum două sezoane, când se califica entuziasmant în grupele Ligii Campionilor, după două victorii minunate (”cu sufletul”) în fața unor forțe ale handbalului danez (Viborg și Holstebro) și câștiga campionatul ”la pas” - un HCM în care străluceau și Aneta Pîrvuț (acum Udriștioiu - ajunsă la Brăila), Oana Bondar, Jenica Rudics, sau Renata Ghionea.