Iar trupa asta de zăronași (mai mult sau mai puțin) vrea să facă un meci mare cu albanezii (duminică), să-i bată și să se califice în optimi. Zguduitor. Asta da voință, ăsta da caracter. Las la o parte că nu-i văd bătându-i pe arnăuți (ca să nu spun că parcă văd c-o s-o năclăiască iarăși urât, precum Dinamo pe vremuri cu 17 Nentori), dar chiar și așa, presupunând că i-ar bate și s-ar califica... întrebarea e: la ce bun? Ca să se mai facă o dată de râs, de data asta în compania Germaniei, Poloniei sau Angliei? Mai bine nu. Sincer.
* apropo de Jale (da, cu ”j” mare):
Dacă am observat eu bine, suntem singura echipă de la acest Euro, care nu folosește diacriticele la numele de pe tricourile de joc (acolo unde sunt necesare, evident). Până și polonezii, care au unele dintre cele mai ciudate semne diacritice din lume, s-au străduit să le folosească. Noi însă nu. Se zice că diavolul se ascunde în detalii... Ne batem joc de noi cu seninătate, dar pretindem să fim luați în seamă și apreciați de ceilalți. Oare cum s-ar simți, onor dom' Burleanu, dacă cineva i s-ar adresa cu... Surleanu sau Curleanu? I-ar conveni? Sunt sigur că nu (pe bună dreptate). Dar, sărmanul de el probabil că nici nu înțelege că a≠ă≠â, că i≠î, că s≠ș și t≠ț, că sunt litere diferite. Pentru el e totuna. Și asta arată cel mai bine cine e (Mr.Burleanu) și la ce nivel a ajuns fotbalul românesc de astăzi.