Meciul a fost echilibrat, dar erorile monumentale ale sudafricanilor (saffa) le-au oferit victoria pe tavă celor din Canberra. Doamne, ce gafe, cred că nici în mândra noastră Superligă nu vezi așa ceva. Sau poate...
Pe la jumătatea reprizei a 2-a se produce însă primul moment-șoc al sudafricanilor. O minge strecurată prin pădurea de apărători Stormers este vânată pe lângă tușă de 2 dintre ei, care au primplanul cu un avans măricel față de ”căluțul” Robbie Coleman. Kobus van Wyk se apleacă să o culeagă, are tot timpul din lume să acționeze, dar glisează în cădere pe alături de ea și se oprește doar în propriul teren de țintă. Celălalt apărător privește uluit scena de groază, în timp ce Coleman apucă balonul cu grație (sau fără, cine știe...) și înscrie la colț cu toată opoziția tardivă a lui Van Wyk. 18-10 (White ratează transformarea).
Cu 10 minute înainte de final, mijlocașul la deschidere al Stormers, Peter Grant (preferat în acest joc ”grecului” Catrakilis) trimite în bară o penalitate din poziție chiar bună, iar 5 minute mai târziu șochează din nou, ratând de la 15 metri, ușor lateral stânga, transformarea eseului colegului său, Juan de Jongh. Mi-a amintit de ratarea lui Gavin Hastings, din semifinala de la Edinburgh (Scoția-Anglia) a Cupei Mondiale din 1991. Rămâne 18-15. Oaspeții se chinuie să recupereze, dar din nou (după săptămâna trecută, cu Chiefs), o lovitură ”ciupită” peste perdeaua defensivă adversă este interceptată (ce memorie scurtă au unii) și atacul Brumbies care rezultă de aici este finalizat cu un eseu de penalizare, decizie care i-a făcut pe sud-africani să se ia cu mâinile de cap. Dar ”la omul sărac (în rugby) nici boii nu trag”, iar lamentările devin ridicole.
Mai jos aveți (în ordine) rezumatul partidei și apoi meciul întreg: