Eden Park a fost parcă ceva mai animat decât de obicei (departe însă de a fi plin), simțind că favoriții sunt totuși pe drumul cel bun și că revenirea în primul ”15” al Albaștrilor a campionilor mondiali Jerome Kaino si Ma'a Nonu va fi de bun augur pentru restul sezonului.
Și nu s-au înșelat deloc.
Din păcate pentru ei, Blues au reușit doar trei încercări, pe finalul partidei nemaiforțând pentru punctul bonus. Dar victoria e victorie, după cum sună o tautologie preferată în media sportivă românească, și e foarte binevenită pentru a injecta un pic de moral în acestă echipă jafa (just another friendly aucklander - de fapt al 3-lea cuvânt e puțin schimbat), căreia îi lipsea un re-start potrivit pentru a avea mai multă încredere pe viitor.
Un alt fost campion mondial cu All Blacks în 1987 (coleg deci cu Kirwan), Steve McDowall (al cărui nume a fost scris greșit ”McDowell” timp de peste 20 de ani, fără ca aceasta să-l facă să reacționeze), fostul antrenor al pachetului Stejarilor nu cu mult în urmă, îmi spunea într-o discuție avută prin 2009 cât de important este pentru un team să aibă în teren toți jucătorii-vedetă, cei care pot face diferența, cei care trag după ei toată echipa. ”Fără ei capacitatea de exprimare în joc poate să scadă și până la 50%” m-a avertizat Steve și de atunci de multe ori am putut să observ cât de multă dreptate avea fostul pilier All Blacks. În acest meci, o dată în plus, dar printr-o dovadă ”apofatică”, să zic așa (adică printr-un exemplu ”pe dos”).
PS: Întâmplări hazlii cu arbitrul Steve Walsh, originar din Auckland, dar acum reprezentând Australia în SANZAR, după un scandal ”lichid” cu federația neozeelandeză:
1. Walsh vede o infracțiune și întinde brațul arătând avantaj pentru Albaștri, dar spune ”avantaj verzii (Highlanders)”, după care ”ăăă... sau Albaștrii”. Comentatorii: ”nu-i bai, Steve, noi am înțeles ce voiai tu să zici”...
2. Atac ”verde” la câțiva metri de terenul de țintă al gazdelor, a ”n”-a fixare. Mijlocașul la grămadă Aaron Smith culege balonul, inițial vrea să-l livreze în dreapta, apoi brusc se răzgândește și-l aruncă din întoarcere spre stânga... direct în fața lui Walsh, aflat în apropiere. Uuuu... neplăcut! Stevie e însă un tip orgolios și nu lasă să se vadă că ar suferi, deși scutură apoi din cap ușor nefiresc...
Mai jos aveți (în ordine) rezumatul partidei și apoi meciul întreg: