(1924-1994, canonizat pe 13 ianuarie 2015)
Dacă întrebi o muscă: "Sunt flori prin părțile astea?", ea îți va spune: "Nu știu. Știu numai că acolo jos, în groapă, sunt cutii de conserve, gunoaie, mizerii, necurății" și îți va înșira toate murdăriile pe care a stat. Dar dacă vei întreba o albină: "Ai văzut vreo necurăție pe unde zbori de obicei?", ea îți va spune: "Necurăție? Nu, n-am văzut nicăieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare" și îți va enumera o grămadă de flori de grădină și de flori sălbatice. Vezi, musca știe numai unde sunt gunoaiele, în timp ce albina știe că acolo este un crin, dincolo o zambilă...
După cum mi-am dat seama, unii oameni seamănă cu albina, alții cu musca. Cei care seamănă cu musca, în orice situație caută să afle ce rău se găsește acolo și se preocupă de el; aceștia nu văd nicăieri nici un bine. Cei care seamănă cu albina află peste tot numai binele. Omul stricat, stricat gândește, pe toate le interpretează de-a stânga și le vede anapoda. În timp ce acela ce are gânduri bune, orice ar vedea, orice îi vei spune, își va pune în minte gândul cel bun.