Hurricanes (NZL) v Western Force (AUS)
Waratahs (AUS) v Highlanders (NZL)
Bulls (AFS) v Sharks (AFS)
Sâmbătă, 19 martie
Sunwolves (JAP) v Rebels (AUS)
Crusaders (NZL) v Southern Kings (AFS)
Reds (AUS) v Blues (NZL)
Lions (AFS) v Cheetahs (AFS)
Stormers (AFS) v Brumbies (AUS)
Jaguares (ARG) v Chiefs (NZL)
Hurricanes.NZL v Western Force.AUS 41:6
6-0 la eseuri
Revenind la rugbyul adevărat, Hurricanes au început mai greoi meciul (Forțoșii s-au ținut destul de bine în prima repriză) și au înscris prima încercare abia în minutul 26, prin căpitanul Dane Coles. Însă după pauză s-au dezlănțuit și i-au umplut de eseuri pe sărmanii vest-australieni. Rezervele au făcut un meci mare, mai ales centrul Willis Halaholo, autor al câtorva pătrunderi spectaculoase cu balonul în mână și tânărul Ardie Savea (fratele mai mic al faimosului allblack Iulică Savu), care a reușit să marcheze și eseul final al gazdelor.
Force au fost în joc doar 50 de minute, după care s-au prăbușit. Echipă sârguincioasă, cu suflet și ardoare, dar care se chinuie vădit în SuperRugby. După cum am mai spus și altădată, Force sunt a 4-a roată (șchioapă) la căruța australiană. Culmea e că anul acesta a 5-a sunt Reds...
Waratahs.AUS v Highlanders.NZL 26:30
4-4 la eseuri
Meciul se anunța din start foarte interesant, cele două formații fiind chiar învingătoarele din ultimele două ediții de Super15. În plus, Muntenii le spulberaseră anul trecut Florarilor visele umede de a-și apăra cu succes titlul din 2014, blocându-i în semifinala jucată tot aici (pe Aussie Stadium), cu 35-17. Toate motivele să vii la stadion, dar locuitorilor din Sydney le place mai mult rugbyul-în-XIII (sau o bere la pub, sau o plimbare de seară pe plajă, sau un BBQ cu vecinii, sau...), așa că tribunele au arătat dezolant de goale și triste.
Highlanders sunt o echipă de vis și timp de 55 de minute s-au jucat de-a șoarecele și pisica cu sărmanii Florari, făcând spectacol și dând impresia că vor să-i umilească de-a binelea pe campionii din 2014. Apoi gazdele au dat un eseu (56'), ce părea ”de consolare” și au început ușor-ușor să revină în meci, asta și pe fondul unei oarecare plictiseli a neozeelandezilor, care păreau să spună ”bine, prieteni... știm că știți și voi rugby, numai că dacă ne mai gâdilați cu atâta insistență ne vom prăpădi de râs”.
Și erau gata-gata să transforme până la urmă râsu-n plâns. Noroc că s-au trezit pe final (când deja nu mai era de glumă) și s-au apărat cu îndârjire, tăindu-le elanul gazdelor. Cam aici duce (poate să ducă, câteodată) pierderea concentrării atunci când simți că ești mult mai bun decât adversarul. Un fel de ”Iepurele și țestoasa” al lui La Fontaine.
Să mai remarc și hattrick-ul liniei a II-a (rezervă) a Waratahs, Jed Holloway, ca și super-pătrunderile flancherului Elliot Dixon ('Landers - două eseuri în acest meci), un tip care, odată ce a intrat în posesia balonului, cu greu mai poate fi oprit.
Bulls.AFS v Sharks.AFS 16:16
1-1 la eseuri
Și dacă tot l-am pomenit pe Gelant (se citește ”helant”), trebuie să spun că am un feeling că vom mai auzi multe (foarte multe) despre el în anii ce vor urma. Foarte rapid, cu o priză excelentă a balonului, cu știința de a fenta fulgerător în regim de viteză (mai ales acel side step, un fel de oul lui Columb în rugby - multora li se pare banal, dar foarte puțini reușesc să-l execute eficient atunci când contează) și cu o intuiție a jocului care mi-a amintit în bună măsură de legendarul Serge Blanco.
În principiu, Bulls au fost echipa mai agresivă și mai jucăușă, și-au creat mai multe ocazii, dar au fost trădați (clasic) de obsesia pentru a da la bețe loviturile de pedeapsă din terenul advers. Iar uvertura Francois Brummer a ratat (ca omu' 😁) vreo 3-4 dintre ele, cele de la peste 35 de metri și din unghi mare. După pauză au mai corectat un pic povestea, dar la final putea să iasă (și mai) prost din cauza acelor ratări.
Iar finalul a fost cel mai simpatic moment din acest meci. Când s-a intrat în ultimul minut, Rechinii conduceau cu 16-13, dar rezerva Tian Schoeman (se citește ”scuman”) transformă o penalitate de la 50 de metri și egalează: 16-16. Apoi, pe repunere, Sharks presează în 22-ul gazdelor, iar Marcell Coetzee se bate ca un leu pentru recuperarea unui balon la breakdown și-l ”obligă” pe arbitru (Glen Jackson, din Noua Zeelandă) să fluiere lp pentru ne-eliberarea mingii de către jucătorul la pământ.
Rechinii se bucură nevoie mare, îl felicită îndelung pe Coetzee și se comportă ca și când ar fi câștigat deja. Penalitatea e executată de Joe Pietersen (procentaj de 100% până în acel moment, două fiind execuții din unghi și de la aproape 50 de metri), iar balonul se află la 18 metri, ușor lateral dreapta pe but. Floare la ureche... Ei bine, nu! Pietersen ratează incredibil (probabil ratarea carierei) și Rechinuții au acum niște fețe de te pufnește râsul...
PS: N-am înțeles de ce Sharks au jucat fără numere pe tricouri. Dacă aflu, o să adaug o completare (update) ulterior.
Sunwolves.JAP v Rebels.AUS 9:35
0-4 la eseuri
La final, Rebels au primit trofeul Ganbatte, o cupă ce va răsplăti de acum înainte învingătoarea dintre cele două echipe. Da... și eu m-am întrebat de ce un trofeu bilateral în cadrul SuperRugby și apoi am aflat că între cele două francize există o legătură mai veche, victorienii fiind primii din emisfera sudică ce au cooptat (în trecut) în rândurile lor rugbyști din Țara Soarelui-Răsare - unul dintre ei fiind chiar actualul căpitan al Lupilor, Shota Horie.
Crusaders.NZL v Southern Kings.AFS 57:24
8-3 la eseuri
După un început cu tupeu al Regilor (0-10 în minutul 12), Cruciații și-au intrat în rol și au înscris eseu după eseu, speculând cu bucurie găurile produse de lentoarea apărării sudafricanilor și neglijențele lor în mânuirea balonului (ba chiar și problemele de vedere ale TMO-ului la ultima încercare din prima repriză, atunci când Nadolo culcase inițial balonul înaintea liniei de țintă și apoi, printr-o a 2-a mișcare, îl mutase pe linie). However, Regii s-au ținut tare și au replicat cu impertinență oridecâteori au avut prilejul, reușind în ultimul sfert de meci să mai înscrie și două eseuri, unul dintre ele prin același hooker super-ofensiv remarcat săptămâna trecută (cu Chiefs), Edgar Marutlulle (intrat pe teren abia în minutul 47).
După meci, Cruciații s-au grăbit să ajungă acasă și să doarmă, pentru că a doua zi, la ora 5 dimineața (!) aveau avion spre Durban, prima lor escală în turul sudafrican și vest-australian.
Reds.AUS v Blues.NZL 25:25
3-3 la eseuri
Blues au dat două eseuri controversate (unul după o pasă înainte și altul după ce ”marcatorul” scăpase controlul balonului), dar puteau să întoarcă complet meciul pe final, atunci când (la 25-22) au beneficiat de o lovitură de pedeapsă de la 15m și cvasi-central pe but. Ihaia West (uvertura) a vrut să trimită în margine și apoi să forțeze eseul (chiar dacă rămăseseră în doar 14 oameni), dar de la bancă i-a venit comanda să dea la bețe. Nu-l știam așa de fricos pe Tana Umaga...
Lions.AFS v Cheetahs.AFS 39:22
5-3 la eseuri
Ca, de exemplu, în minutul 70 al partidei, atunci când (la scorul de 31-15 și 4-2 la eseuri) au ales să trimită la bețe o penalitate din poziție centrală (30m), în loc să forțeze o nouă încercare, pentru refacerea ecartului de punct bonus ofensiv. Stupid. Big time. Care-i diferența între 31-15 și 34-15? Și într-un caz și în celălalt tot de trei ori (cel puțin) ar fi trebuit să mai marcheze Gheparzii pentru a mai întoarce partida. Asta în condițiile în care Leii erau clar peste echipa din Bloem în practic toate aspectele jocului. Căcăcioși! (scuze)
Trupa lui Ackermann (gazdele) și-a demolat adversarul în primele 45 de minute, înscriind patru eseuri (unul mai frumos ca celălalt), jucând exuberant pe atac de la numărul 6 în sus și reciclând balonul de la o fază la alta cu o viteză care i-a șocat pe oaspeți nu de puține ori. Cheetahs au fost tăvăliți și din cauza grămezii lamentabile (anul trecut, statistic, cea mai slabă din competiție; la fel și anul acesta până acum) și a ratării cu seninătate a foarte mulor placaje, lucru de care au profitat din plin Whiteley și ai lui.
Apoi, din minutul 45 și până la final, Gheparzii au întors curgerea jocului, au reușit trei încercări solide (cea a lui Sergeal Petersen fiind de generic), au mai ratat încă două (din cauza neputinței de a finaliza rulantele duse până în terenul de țintă advers) și au dat impresia că, dacă joacă fără presiune, pot practica un rugby chiar bunicel. În prelungiri, Leii au mai înscris un eseu, dar prostia din minutul 70 i-a privat de meritatul (altminteri) punct bonus.
De notat și faptul că, pe final, fundașul Cheetahs Blommetjies (se citește ”blomechis”) a fost obstrucționat în săritură de către un Leu mai supărat (Jv Rensburg) și a căzut pe spate cum nu se poate mai rău. Spre ușurarea tuturor, un minut mai târziu s-a ridicat nevătămat, ba a mai avut puterea să și zâmbească și să dea mâna prietenește cu ”agresorul” său. Nu vreau să mă gândesc cât circ ieftin & melodramă ar fi produs un fotbaliator care ar fi căzut la fel. Cred că nu i-ar fi ajuns tot SMURD-ul ca să-l ridice de jos.
Stormers.AFS v Brumbies.AUS 31:11
3-1 la eseuri
Brumbies au venit în Africa de Sud cu un bagaj de 3 victorii din 3 și 5 eseuri/meci în primele 3 etape ale Super18. Și cu 13 wallabies în XV-le de start. Căpitanul Stephen Moore (din sezonul viitor la Reds) era foarte încrezător înaintea partidei și pe bună dreptate.
Jocul a avut o intensitate de meci-test, fiecare echipă căutând cu răbdare să găsească breșa în apărarea adversă și să adune punct cu punct, respectându-se mult prea mult reciproc pentru a juca cu adevărat deschis, ofensiv. Astfel, primul eseu a venit abia în minutul 29, Căluții fructificând prin aripa Henry Speight (speight înseamnă ”ciocănitoare”) o acțiune rapidă spre exterior, după o tușă de pe partea stângă. La pauză avea să fie, așadar... doar 9-5 (uvertura Coleman fiind marcatorul și rateurul gazdelor).
În minutul 55 Stormers înscriu și ei, prin flancherul Siya Kolisi (după un atac virulent, multi-phase), apoi se reintră în ”ciclul” de șuturi teritoriale + pressing până cu 15 minute înainte de final, când (la scorul de 16-11) nervii cedează și... arbitrul sudafrican Peyper îi arată cartonașul roșu taloneurului de rezervă al Căluților (abia intrat pe teren), Josh Mann-Rea. Cam meritat, zic eu, australianul aplicându-i (complet fără noimă) câțiva pumni unui jucător Stormers și chiar un cot în figură. Coleman transformă lp-ul și se face 19-11.
Zece minute mai târziu, Peyper își dă însă în petec rău de tot, atunci când validează o încercare a gazdelor în condițiile în care, pe reluare, se vede clar că aripa Leyds a scăpat balonul din mână chiar înainte de a putea (eventual) să-l culce în terenul de țintă. Argumentul lui Peyper a fost că ”nu e vorba de a controla balonul atunci când alergi cu el (when you carry it); trebuie (doar) să fii în contact cu el”... Serioooos? Numai că sărmanul Leyds nici măcar ”în contact cu el” n-a fost. Jucătorii gazdă s-au bucurat un pic indecent (părerea mea), în timp ce Căluții aveau zâmbete pline de milă la adresa vașnicului Peyper.
Până la final, Stormers aveau să mai înscrie o dată și să câștige cu 31-11, dar meciul fusese deja stricat și victoria blurată. Păcat.