Blues (NZL) v Hurricanes (NZL)
Western Force (AUS) v Brumbies (AUS)
Sâmbătă, 12 martie
Highlanders (NZL) v Lions (AFS)
Rebels (AUS) v Reds (AUS)
Sunwolves (JAP) v Cheetahs (AFS)
Southern Kings (AFS) v Chiefs (NZL)
Stormers (AFS) v Sharks (AFS)
au stat:
Bulls (AFS)
Crusaders (NZL)
Jaguares (ARG)
Waratahs (AUS)
Blues.NZL v Hurricanes.NZL 19:23
2-3 la eseuri
Meciul a curs curat și plăcut ochiului, cu atacuri non-stop, acuratețe tehnică și multă pasiune din partea ambelor echipe. În minutul 54, la scorul de 13-18 (cu câte 2 eseuri de căciulă până atunci), TJ Perenara (démi-ul oaspeților) înscrie la colț după un atac prelungit al Uraganelor în 22-ul Blues, dar tușierul de pe acea parte îl avertizează pe central că s-ar putea să fi fost un înainte. Se cere părerea TMO-ului, iar acesta, deși observă la reluarea cu încetinitorul că Savea a comis un ușor înainte atunci când a cules mingea, decide acordarea eseului, motivând că ”în timp real (Iulică Savu) a cules balonul regulamentar”. Se face 13-23 (Barrett ratând transformarea).
Cinci minute mai târziu, spectatorii de pe Eden Park iau foc, atunci când un eseu de generic al aripii Blues Tavita Li (o străpungere minunată de 45 de metri, jalonând ireal printre adversari) este anulat (corect) de arbitrul-video din cauza pasei decisive, care fusese înainte. Aici trebuie remarcat faptul că, în emisfera de sud, tușierii sunt foarte activi și prezenți în joc, semnalând din proprie inițiativă centralului orice li s-a părut neregulamentar. Poate ne vom lăsa și noi inspirați cândva (în Timp, că nu-i grabă) de amărâții ăștia de sudiști, care au doar 7 titluri mondiale (din 8) și au ocupat primele patru locuri la ultima Cupă Mondială, anul trecut, în Anglia.
Se termină 19-23, după ce Albaștrii au încercat de trei ori pe final eseul, după moluri rulante din tușă, dar s-au lovit de apărarea disperată și eficientă a Uraganelor. Interesant faptul că acum (cu noile modificări de regulament, testate în această ediție de Super18), chiar și după încheierea de facto a celor 80 de minute regulamentare, echipa ce beneficiază de o lovitură de pedeapsă poate trimite în tușă și repune, fără ca arbitrul să mai fluiere sfârșitul partidei. Blues au probat de două ori această situație și dacă arbitrul le-ar fi dat penalități în continuare, meciul ar fi putut merge mai departe la nesfârșit...
Western Force.AUS v Brumbies.AUS 14:31
2-4 la eseuri
Căluții au controlat destul de clar partida, mai puțin ultimele 15 minute, când Forțoșii au avut un iureș nebun, au înscris un eseu în inferioritate numerică (prin centrul Tapuai - se făcuse 14-24) și apoi au presat entuziast în jumătatea adversă, dar au fost trădați pe rând de tușele și grămezile pierdute pe introducere proprie și apoi chiar de căpitanul Matt Hodgson, căruia i s-a furat un balon din mână pe o fază de atac foarte promițătoare.
Pe final, Brumbies au mai înscris un eseu, dar nu au reușit punctul bonus, iar acum îi așteaptă două teste vitale în Africa de Sud, contra Stormers și Cheetahs. De notat și că aceasta a fost a 5-a victorie consecutivă a Căluților contra vest-australienilor, față de care au per total 11 victorii, 4 înfrângeri și un egal (în 2011, la Perth).
Highlanders.NZL v Lions.AFS 34:15
4-2 la eseuri
Dar totul s-a decis în primele 5 minute de la reluare. A fost mai întâi o repunere rapidă și surprinzătoare dintr-o margine, din spatele liniei de 22 a Leilor (cele două aliniamente nefiind formate), a căpitanului Ben Smith, démi-ul Aaron Smith a țâșnit înainte, apoi, cu 10 metri înainte de centru i-a pasat înapoi și veteranul All Blacks a avut drumul liber până-n eseu. Imediat după aceea, pe o fază prelungită de atac a oaspeților, aripa Matt Faddes intercepteză balonul și nu mai poate fi ajuns. Se face 24-3, Sopoaga transformând de fiecare dată de lângă tușă.
Meciul nu e jucat, dar încrederea elevilor lui Ackermann s-a cam înmuiat. Leii se năpustesc cu îndârjire în atac, însă Muntenii se apără minunat și spre jumătatea reprizei a 2-a mai reușesc o încercare superbă, după un contraatac de 70 de metri, finalizat cu sânge rece de Fekitoa. Sopoaga transformă și acum de lângă tușă și duce scorul la 31-3, 'Landers având în bagaj și punctul bonus.
Dar Lions se încăpățânează să lupte, înscriu și ei 2 eseuri (ultimul prin flancherul de 19 ani, Ruan Ackermann, chiar fiul antrenorului Johan Ackermann) și le anulează astfel bonusul campionilor. Până la urmă, nu se poate spune deloc că Leii ar fi jucat rău, însă ei au fost trădați la greu de două elemente ultra-importante pentru succes: grămada, unde au fost constant împinși, chiar și pe propria introducere... și abilitatea de a finaliza faze clare de eseu, sudafricanii ratând nu mai puțin de 3 astfel de situații, în 2 dintre ele jucătorul trecând cu balonul peste linia de țintă, dar fiind blocat de apărătorii adverși să culce efectiv balonul. La care trebuie adăugate, evident, și momentele de neatenție crasă, ce au dus la cele două încercări ușoare ale gazdelor, de la începutul reprizei a 2-a.
De cealaltă parte, Muntenii practică un rugby entuziasmant și cred că mi-ar trebui un articol separat numai despre ei ca să pot arăta (atât cât mă pricep) cât de faină este această echipă. Pentru cei care mai cred (poate) că titlul de anul trecut a fost întâmplător, nu pot să spun decât atât: faceți-vă un pic de timp liber într-un weekend și uitați-vă la un meci de-al lor. Și apoi mai vorbim...
Rebels.AUS v Reds.AUS 25:23
1-2 la eseuri
Iar mutarea a avut efect. Oaspeții din Queensland au jucat mult mai ordonat și apăsat decât până acum, au înscris două eseuri și și-au mai creat și alte ocazii, dar n-au putut învinge (totuși). Asta pentru că, pe final, s-au mocăit 2 zile să se așeze în poziție de drop (scorul era deja 25-23) și când démi-ul Frisby a avut în sfârșit curajul să întoarcă balonul spre uvertura McIntyre, acestuia, deși se afla la vreo 25 de metri central pe buturi, i s-a făcut brusc frică de apărătorii adverși (care se repeziseră cu disperare să-l blocheze) și a pasat lateral, omorând laș o șansă excelentă de victorie.
____________
* Îi rog frumos pe domnii congoni să nu spună ”stadionul rectangular” (ca-n străinomână), ci ”dreptunghiular” (și asta doar dacă țin morțiș să-i traducă numele). Mulțumesc anticipat.
Sunwolves.JAP v Cheetahs.AFS 31:32
4-4 la eseuri
Primul dintre cele trei meciuri ale Lupilor Soarelui (Răsare) programate în această ediție de SR la Singapore a fost un super-eșec din punctul de vedere al prezenței la stadion, doar câteva mii de localnici și expați având curajul/curiozitatea să ”invadeze” frumosul și ultra-modernul National Stadium (55.000 de locuri) pentru a asista la duelul dintre Lupi și Gheparzi.
Partida a avut două reprize destul de diferite. Prima a fost dominată copios de japonezi, care au marcat patru eseuri superbe (trei dintre ele constituind hattrick-ul aripii Akihito Yamada - căruia după meci a început să i se spună Împăratul...) și i-au cam lăsat de căruță pe sudafricani, greoi în apărare, moi în grămadă și neinspirați (ca de obicei) în atac. Cu toate acestea, oaspeții au înscris și ei o încercare, prin uvertura-butoiaș Niel Marais, după un balon ”printre”, de urmărire, a excelentei aripi Sergeal Petersen (fost la Kings în primul lor sezon de SR, în 2013). La pauză era 28-13 pentru Lupi.
În partea a 2-a a meciului, antrenorul Franco Smith (Cheetahs) s-a căit pentru cutezanța de a începe cu șapte modificări în XV-le de bază (dintre care linia I complet nouă!) și a schimbat masiv rândurile, mutare prin care a stabilizat mai întâi jocul și apoi a întors balanța în favoarea echipei sale. Imediat după reluare, uvertura samoană Tusi Pisi (degeaba râdeți) a urcat scorul la 31-13 (lp), dar acestea aveau să fie și ultimele puncte înscrise de formația gazdă.
Gheparzii au replicat prin două eseuri elegante, pe străpungeri ”individuale”, mai întâi prin flancherul Uzair Cassiem (min.45) și apoi prin ”butoiașul” Marais (min.54), pentru a strânge scorul la 31-27. După aceea, niponii au ratat două penalități din poziții OK (tracul, bată-l vina), apoi a urmat și o mică repriză de țaca-paca, cu baloane bubuite între cele două linii de 22, pentru ca în minutul 69 sudafricanii să șocheze asistența (și odată cu ea, întreaga fraternitate a Ovaliei), alegând (mirabilis res) să trimită în tușă o lovitură de pedeapsă din poziție centrală, la 15 metri de but. Probabil că de la clima umedă a Singapurei li s-a tras... (ei fiind obișnuiți cu uscăciunea highveld-ului saffa).
OK, ideea e că au fost bărbați, iar rugbyul i-a răsplătit (știu, clișee de doi bani, dar ziceți mersi că n-am folosit cuvinte precum ”cojones” sau ”instalație”). N-au înscris ei chiar de la acea repunere din margine, dar au rămas în atac, l-au ”forțat” pe arbitru să le elimine și-un jucător (Lupilor) și apoi au reușit și rulantul izbăvitor, prin flancherul Boom Prinsloo, în chiar ziua când acesta a împlinit 27 de ani. Frumos cadou (da, încă un clișeu ordinar). Butoiașul a dat în bară (transformarea), dar japonezii nu au mai avut puterea să revină. Așa că: scor final 31-32.
În afară de prezența redusă a singaporezilor la stadion, am mai remarcat încă două minusuri majore. Unu: mijlocașul la grămadă al Gheparzilor, Shaun Venter, care a îngropat ”cu mânuțele lui” două încercări sigure ale echipei sale, refuzând să paseze omului liber (aripa Sergeal Petersen în ambele cazuri) și fiind blocat apoi de apărătorii adverși... Și doi: arbitrul sudafrican Quinton Immelman, aflat la primul său meci în SR (și având pe piept emblema Federației Japoneze !?!), care a trecut cu vederea un milion de ”înainte” (de ambele părți), printre care și pasa decisivă a lui Pisi la al treilea eseu al lui Yamada.
Southern Kings.AFS v Chiefs.NZL 24:58
2-7 la eseuri
Ca și în partida de acum 2 săptămâni, cu Sharks, Regii au clacat în ultimele 10 minute ale primei reprize și primele 10 ale celei de-a doua, când au primit nu mai puțin de 4 eseuri și au mutat scorul de la 12-10 în favoarea lor la 17-41 (!)... În restul timpului s-au concentrat mai bine, s-au apărat atent (și cu disperare), au făcut mai puține greșeli ”primare” și s-au folosit eficient de forța pachetului, mai ales pe câteva rulante spectaculoase. Până la urmă au și marcat de două ori, prin același Edgar Marutlulle (hooker) și au mai ratat încă pe-atât la mustață. Pe final, au avut și un om în sin bin, dar n-au primit decât un eseu pe acel interval. Din păcate pentru ei, weekend-ul următor joacă la Christchurch, cu Crusaders... Mă-cel!
Chiefs s-au folosit de acest meci pentru a încerca diferite combinații de oameni și joc. N-au apăsat pe accelerator decât ocazional, dar atunci când au făcut-o s-a lăsat cu deranj. În mod curios, au avut doi căpitani pe teren (co-căpitani) - Sam Cane și Aaron Cruden - însă Cane a părut cel care ia deciziile, Cruden ocupându-se (ca întotdeauna) mai mult cu șmecheriile, de exemplu cu aburitul arbitrului după ce acesta l-a penalizat pentru că a jucat mingea de la pământ într-un ruck. Mare figură, Aaronică ăsta...
Nu pot să închei fără a-l lăuda (fără rezerve) pe arbitrul partidei, sudafricanul Jaco van Heerden (rudă cu Ionică al nostru? - n-aș crede; Van Heerden pare un nume destul de răspândit în Africa de Sud). A fost calm, prompt, a văzut tot, a fluierat imediat, fără ezitare, a explicat de fiecare dată foarte clar jucătorilor ce au greșit și nu a dat prilej nici unui dubiu cu privire la deciziile sale. Mai rar un astfel de arbitru. Am spus-o!
Stormers.AFS v Sharks.AFS 13:18
1-2 la eseuri
S-a mers cap-la-cap până pe finalul partidei, când JP Pietersen (care a jucat aripă acum) a contraatacat pe neașteptate din propriul teren, a scăpat teafăr din două placaje disa și i-a pasat decisiv uverturei Joe Pietersen (fost la Stormers/WP în trecut), care a înscris (la colț) eseul victoriei. Sharks au mizat (evident) tot pe apărarea lor fantastică și pe trioul dinapoi - Odwa Ndungane, Willie le Roux, JP Pietersen - un trio de artiști-viteziști care abia acum încep să se armonizeze cu adevărat.
Stormers au avut și ei doi co-căpitani în teren (Juan de Jongh și Frans Malherbe), iar comentatorii, neștiind de situația Căpeteniilor, de la meciul anterior, au crezut că e o premieră în rugbyul mondial. Hm... de puțin. Aceiași doi comentatori (Gavin Cowley și Bob Skinstad) s-au dovedit extrem de părtinitori (pro-Stormers), la faza eseului de penalitate acordat Rechinilor, când au susținut în mod hilar că Siya Kolisi nu a șutat balonul din mâna lui Coetzee înainte ca acesta să fie culcat în terenul de țintă al gazdelor. Fanatici...
__________________
* aka Transvaal
** pentru congoni: Schalk se citește ”scalc”, nu ”șalc”!