Crusaders (NZL) v Blues (NZL)
Brumbies (AUS) v Waratahs (AUS)
Sâmbătă, 5 martie
Chiefs (NZL) v Lions (AFS)
Highlanders (NZL) v Hurricanes (NZL)
Reds (AUS) v Western Force (AUS)
Bulls (AFS) v Rebels (AUS)
Cheetahs (AFS) v Stormers (AFS)
Sharks (AFS) v Jaguares (ARG)
au stat:
Sunwolves (JAP)
și Southern Kings (AFS)
Vineri, 4 martie
Crusaders (NZL) v Blues (NZL)
28:13
(3-1 la eseuri)
Elevii lui Tana Umaga au prezentat sincope serioase atât în grămadă (acolo unde au fost busculați aproape de fiecare dată), cât și în margine, unde s-au încurcat în coduri și le-au permis gazdelor să le fure exasperant balonul. Un singur eseu în prima repriză, o penalty try venită după o grămadă la 5m a Cruciaților, stopată cinic, din lateral. La pauză: 13-3 pentru gazde.
În minutul 62, Richie Mo'unga (uvertura Crusaders) ratează oribil execuția unei penalități de pe partea dreaptă, dar balonul, deviat mult spre stânga terenului, este scăpat înainte de un apărător Blues și apoi cules de aripa Nadolo, care ratează de puțin eseul, fiind scos în tușă la un metru de terenul de țintă.
Crusaders se impun până la urmă (28-13) și acum așteaptă liniștiți ”vacanța” de două săptămâni, de până la meciul cu Kings, tot aici, pe Rugby League Park, în fața fanilor prea-pătimași.
Brumbies (AUS) v Waratahs (AUS)
32:15
(4-2 la eseuri)
Brumbies nu mai câștigaseră de patru meciuri la rând cu Florarii și doreau mult să încheie această serie nefastă. Și au început tare, cu eseu în minutul 10 (Leali'ifano, care l-a și transformat), într-o ”fereastră” în care Waratahs aveau un om la răcoare. De altfel, Florarii au fost destul de greoi și indisciplinați în primele 20 de minute ale partidei, făcându-l pe comentator să concluzioneze că ”indisciplina vine din lene”...
Apoi Izzy Folau înscrie un eseu marcă personală (netransformat de Beale) și la pauză era 8-5 pentru gazde. Repriza a 2-a e plină de momente delicioase, începând cu îmbrânceala generală din minutul 55 și trecând apoi prin câteva eseuri rafinate, trei pentru gazde (unul de penalitate, pe o grămadă diesel a Căluților) și unul pentru oaspeții din Sydney, după o străpungere excelentă a căpitanului Michael Hooper, cu iureș Folau și finalizare la centru a démi-ului Phipps.
Waratahs n-au jucat deloc rău, însă au început meciul prost și apoi s-au tot chinuit să recupereze, ceea ce i-a făcut pripiți și nesiguri. Mutarea lui Beale ca uvertură a părut inspirată, acesta lansând cu multă acuratețe acțiunile de atac și puțin a fost să nu relanseze meciul (în minutul 73, la 25-15), atunci când eseul i-a fost anulat urmare a unei blocări a adversarului direct de către un coleg neinspirat. Căluții confirmă startul de vis (7 eseuri împotriva finalistei de anul trecut, în prima etapă) cu un joc solid, o grămadă rafinată și backs ca pe arcuri. Larkham începe să arate a învingător și din postura de antrenor.
| |
Sâmbătă, 5 martie
Chiefs (NZL) v Lions (AFS)
32:36
(4-4 la eseuri)
Dacă pierdeau, fanii Leilor cred că nu l-ar fi iertat pe Jantjies (se citește ”ianchis” - asta așa, ca un pont pentru congonii noștri cei de toate zilele), uvertura oaspeților ratând aiuritor de trei ori la bețe (1lp și 2tr) din poziții OK și scăpând balonul din mâini o dată, pe un atac super favorabil echipei sale. Cu toate astea, trebuie spus că în prima repriză a transformat și o penalitate de la nu mai puțin de 55 de metri, ceea ce poate echilibra un pic balanța.
În ultimele minute, Căpeteniile au forțat eseul victoriei (era deja 32-36), dar apărarea Lions a fost inteligentă, sudafricanii omorând rapid și regulamentar un mol rulant (format după o tușă la 5) și apoi ”gâdilându-i” în pachet (la ultima grămadă, pe introducerea Leilor) pentru a-i determina să împingă mai devreme și să fie penalizați.
Echipa lui Ackermann venea după o săptămână în care s-a plimbat pe jumătate din glob (Johannesburg-Tokyo-Auckland) și a petrecut mai bine de o zi în avioane, aeroporturi și autocare. Iar acum, la Hamilton (120km sud de Auckland), în fața puternicelor Căpetenii, păreau victime sigure. Dar nu a fost deloc așa. Cei care altădată erau porecliți Calamity Cats (pe vremea când formau franciza Felinelor dimpreună cu actualii Cheetahs) s-au transformat enorm sub bagheta lui Ackermann (fost lock Bokke și... Cats, printre altele), având acum nu numai un pachet la nivelul rugbyului Springboks, dar și o linie de treisferturi la nivel aussie, dacă nu chiar kiwi de-a binelea.
Leii au condus aproape tot timpul, au înscris eseuri spectaculoase (e ceva să marchezi 4 încercări cu Chiefs, la Hamilton) și au dat impresia că puteau chiar mai mult, că nu a fost doar o excepție care să întărească vreo regulă mai degrabă nefavorabilă. De urmărit această echipă frumoasă a căpitanului Warren Whiteley (excelent în acest meci) și în continuare, mai ales că weekend-ul ăsta joacă în Insula de Sud, cu Muntenii, campionii de anul trecut. Mouthwatering game...
Trebuie spus și faptul că Chiefs n-au jucat rău deloc, au înscris și ei 4 eseuri, au avut momente de strălucire în atac, dar grămada și apărarea i-au trădat în mult prea multe ocazii. Piciorul fundașului Damian McKenzie (transformeurul ”cu zâmbetul șocat”) și-a făcut datoria, ba chiar și mâinile - la al 2-lea eseu Chiefs - dar nu aceasta era zona forte a echipei lui Rennie, ci (aș spune) dimpotrivă...
Highlanders (NZL) v Hurricanes (NZL)
17:16
(1-1 la eseuri)
În ediția trecută, Uraganele învinseseră în ambele meciuri din sezonul regulat, dar capotaseră taman în finală. Avantaj psihologic pentru Munteni, care mai jucau acum și pe teren propriu, acesta fiind de fapt primul lor meci pe Forsyth după finala de anul trecut.
Jocul a fost strâns și de bun nivel, cu o tensiune și o intensitate de meci-test, cu două eseuri marcate și tot două anulate (ambele gazdelor) și cu multă, foarte-foarte multă risipă de efort. De altfel m-am întrebat de multe ori cum de pot duce rugbyștii neozeelandezi de top un sezon întreg la un asemenea nivel de intensitate, lăsând de cele mai multe ori impresia că nu fac nimic deosebit, că ar mai putea juca lejer încă 80 de minute cu o la fel de mare risipă de efort... Și n-am găsit niciodată un răspuns pertinent.
Cel mai interesant moment al partidei s-a cosumat în minutul 69, atunci când TMO-ul nu a dat verde pentru un eseu clar al Muntenilor, explicând că el nu vede dacă balonul a fost culcat chiar la baza căptușelii unuia dintre stâlpi sau nu. Centralul (Glen Jackson, NZ) a părut și el cumva descumpănit de varianta arbitrului-video, dar s-a conformat și a dat doar grămadă la 5. Care grămadă s-a încheiat tot cu un eseu pentru gazde, clar și curat ca lumina zilei... numai că pe reluare s-a putut observa că pasa decisivă a fost înainte. Jackson l-a anulat și pe acesta, ceea ce a stârnit un val de nemulțumire în tribune (era 14-16, cu 10 minute rămase până la final) și iritare printre campioni.
Avea să se termine totuși 17-16, după o penalitate transformată de uvertura de rezervă Hayden Parker (titularul fiind Sopoaga) în minutul 76. Bucurie mare pentru Lendărșii din tribune și nu mai puțin pentru cei din teren. Un bounce back binevenit după înfrângerea strânsă din prima etapă, cu Blues, la Auckland.
Reds (AUS) v Western Force (AUS)
6:22
(0-1 la eseuri)
Deci: Reds-jale, Forțoșii-slabi și ambele echipe dau impresia că joacă în divizia a 2-a valorică a SuperRugby. Iar Goromaru (fundașul-vedetă al Japoniei și al Roșcaților) a transformat doar două penalități din patru și s-a pierdut la rândul său în melasa jocului gazdelor. Pentru Force a contat mult piciorul sigur al uverturii Lance (5/5), eseul venind abia la ultima fază (81'), după o aeriană frumoasă către aripa Morahan (fost la Reds, ca de altfel mulți alți jucători Force).
- rezumat nedisponibil pe YT deocamdată -
Bulls (AFS) v Rebels (AUS)
45:25
(6-4 la eseuri)
La 2 minute după ultima încercare a gazdelor, Rebels se revoltă (în sfârșit) și pornesc un iureș de vreo 20 de minute, soldat cu 4 eseuri și scorul redus la 42-25 (n-au transformat decât o dată). Ceea ce anula bonusul Taurilor. Iar aceștia sunt suficient de căpiați încât să trimită la bețe următoarea penalitate din kickable range (”zonă cu șanse bune de transformare”), în loc să forțeze eseul. Se termină 45-25 și pretorienii părăsesc terenul înciudați că au ratat bonusul ofensiv. Poate le amintește și lor cineva în perioada următoare că... you can't kick a try!
Rebels n-au confirmat victoria de la Perth, de săptămâna trecută și sunt acum la a 11-a înfrângere consecutivă în SuperRugby, în Africa de Sud. Au fost cam ciur în apărare și dezlânați în jocul în câmp deschis, dar au arătat ambiție și au avut în démi-ul Ben Meehan (2 eseuri) un ferment excelent al acțiunilor de atac. Taurii au scuza că sunt în reconstrucție (și anul acesta), dar se poate spune că arată deja semne interesante pentru viitor. Păcat că fanii au lăsat Loftus-ul dezolant de gol... mai să nu-l recunosc.
- rezumat nedisponibil pe YT deocamdată -
Cheetahs (AFS) v Stormers (AFS)
10:20
(1-2 la eseuri)
Stormers au dominat clar în margine (făcându-l la un moment dat să-și iasă din pepeni pe uriașul linia a II-a Bokke, Lood de Jager) și au fost mult mai agresivi la breakdown, câștigând astfel foarte multe baloane utile pentru atacanți, care nu au ezitat nici un moment să șarjeze în forță spre terenul de țintă advers.
Dacă scorul nu a fost mai mare, asta se datorează în primul rând apărării eficiente a Gheparzilor, probabil cel mai bun aspect de până acum al jocului lor. Dar gazdele au mai și atacat every now and again, de multe ori chiar plăcut ochiului, însă jucătorii în alb nu par să aibă o atenție distributivă suficient de bună (și/sau deprinderea de a ataca rapid în câmp deschis) pentru a le permite să ia cele mai bune decizii în regim de viteză și să-și maximizeze astfel șansele de reușită.
Plus vechea lor (vorbesc tot de Cheetahs) ghiulea de picior: șutul. După cum bine zicea un conațional de-al lui Lynn - you fucking doh-bee-tocks! - sau chiar Lynn însuși... keep the fucking ball! E minutul 80 și sirena a sunat. E 10-20, dar Gheparzii și-ar dori măcar punctul bonus defensiv. Un jucător al gazdelor (nu-l mai pomenesc pe haiduc) țâșnește cu balonul înainte, apoi brusc, în loc să paseze, se decide să șuteze în adâncime și să pună presiune pe fundașul advers. Numai că acesta, evident, culege bășica și o trimite elegant în tușă, punând capăt jocului. Oare ce IQ o avea haiducul din Bloem?
- rezumat nedisponibil pe YT deocamdată -
Sharks (AFS) v Jaguares (ARG)
19:15
(1-2 la eseuri)
Și până acum chiar sunt, altfel cum am putea explica faptul că, jucând din nou 9 minute cu 2 oameni mai puțin (pe drept), nu numai că au reușit să nu încaseze puncte, dar au marcat și un eseu, prin vitezistul fundaș Santiago Cordero, care, pe un balon lung de urmărire, a pornit cu vreo 10 metri handicap față de ultimul apărător sudafrican, dar i-a salutat din mers (precum Speedy Gonzales) pe toți Rechinii porniți (și ei) pe urmele mingii și a înscris lejer - un eseu pe care dacă l-ar fi și transformat, poate alta era soarta partidei.
Sharks m-au dezamăgit enorm prin jocul lor lipsit de fantezie și chiar inteligență de la numărul 10 în jos, iar câteodată și în sus... Au înscris un eseu foarte frumos, cu un rulant din tușă (Marcell Coetzee - congoni alert: se citește ”cu-ții”!), au fost solizi în apărare și pe grămadă, dar nu i-a dus mintea decât să șuteze teritorial atunci când aveau 2 oameni în plus pe teren (!?!). A'ta e'te, cu asta defilăm...