Publicul pare și el ușor iritat, câțiva fluieră, dar nu e clar dacă îl fluieră pe elvețian (pentru atitudinea arătată) sau sunt nemulțumiți de situația creată de Nadal prin plecarea sa de pe teren. Între timp apare și Rafa (ca o floare), iar fluierăturile și huiduielile îi sunt acum clar adresate lui.
Meciul se reia cu Stan la serviciu și după câțiva ași se face rapid 3-1. Rafa se mișcă încet și pare să aibă reacțiile mult atrofiate față de cum îl știm. Servește slab (undeva în jur de 125km/h) și face greșeală după greșeală, acuzând prin gestică durerile de spate sugerate înainte de a pleca la vestiar. Wawrinka controlează jocul și câștigă lejer setul cu 6-2, dar a pierdut deja din aplombul de până la întrerupere.
Setul al treilea debutează cu un Nadal renăscut, refăcut subit după ce cu câteva minute mai devreme părea în pragul abandonului. Acum servește puternic (în jur de 175km/h) aleargă normal și lovește mingea fără probleme, în timp ce elvețianul joacă de parcă nu ar mai înțelege nimic. Se face 3-0 rapid pentru Nadal (cu două break-uri!), care câștigă până la urmă setul cu 6-3.
Victorie mai mult decât meritată, atât în finală, cât și per ansamblu turneu. Păcat că nu s-a putut bucura mai mult de ea la final, încurcat fiind (probabil) de impresia stranie lăsată de Nadal. Care Nadal a părut foarte foarte trist și bântuit de trăiri ambigue, lucru apreciat în mod diferit de cei care au urmărit partida, pe viu sau la televizor. Până la urmă spectatorii de pe arena Rod Laver l-au aplaudat și chiar ovaționat atunci când a fost invitat ”pe scenă” la festivitatea de premiere. Gest frumos și onorant pentru publicul aussie, un public educat și generos, alcătuit din oameni care preferă să vadă în primul rând frumosul în tot ceea ce-i înconjoară. Pentru că, nu-i așa, o spune cine altul decât Dostoievski, FRUMUSEȚEA VA MÂNTUI LUMEA.
PS foarte subiectiv: Australian Open este de departe cel mai frumos și mai spectaculos turneu de tenis din lume, la ora actuală. Fair dinkum, mate!