Probabil că istoria rugbyului românesc nici nu putea fi scrisă de altcineva decât de un asemenea om. Pentru că o aventură precum aceasta presupune nu numai pasiune (până în măduva oaselor) pentru rugby, dar și foarte multă tenacitate, voință, organizare, curaj, disciplină, putere de muncă, seriozitate, dedicare, talent, umor, rigoare, capacitatea de a rezolva (cu ingeniozitate) tot soiul de situații ce par fără ieșire... și (nu în ultimul rând) arta de a nu te lăsa doborât de micimea, invidia și chiar nerozia multora dintre cei din jur, care, în loc să te susțină, par că nu știu ce să mai inventeze ca să-ți pună piedici/strâmbe și să te determine să renunți.
Probabil că alții ar fi renunțat de mult să-și mai cheltuie timpul, banii și nervii pentru a scrie o carte pe care ceilalți (presupuși a fi și ei pasionați de rugby) nu o vor scrisă. Sau nu o vor scrisă de el. Vechea poveste (prostie) românească, adaptată cercului restrâns al Ovaliei autohtone: nu pot eu să fac acel lucru, atunci să nu-l mai facă nimeni, să se-aleagă praful... Parcă-i și aud: ”Auzi la el, nesimțitul, să se-apuce tocmai el să scrie istoria rugbyului românesc... Cât tupeu! Un simplu muncitor, un grivițean oarecare, un nimeni... Asta-i culmea. Păi cartea asta trebuia scrisă de cutare... sau cutare, sau chiar de mine, care bunicii mei de la pașopt...” Și tot așa...
Însă, în loc de un colectiv de redactori, a existat un singur om (Traian Moldoveanu), care a lucrat nebunește timp de patru ani, cu puținele mijloace avute la dispoziție, limitat fiind de un milion de condiționări tehnice și editoriale, un om care nu mai scrisese vreo carte până atunci, care nu era familiarizat cu munca de editare a unui text (uriaș!) în vederea tipăririi și care (din păcate) nu a beneficiat de nici un sprijin tehnic în acest sens.
Cine este cârcotaș și/sau răuvoitor se va poticni în imperfecțiunile tehnice sau artistice ale cărții și va avea satisfacțiile mărunte ale babei știrbe care descoperă (crede ea) că a murit și capra vecinului. Cine (însă) caută cu pasiune sinceră să afle istoria fabuloasă a rugbyului pe pămânul românesc, se va desfăta cu siguranță în fiecare pagină citită și va aprecia la superlativ efortul titanic al autorului, mulțumindu-i măcar în gând pentru minunatul dar pe care ni l-a făcut.
În plus, vom găsi și povestea adevărată a celor două turnee românești în Marea Britanie (din anii '50), turnee în care am șocat atât prin joc, cât și prin rezultate, dar care au avut ca finalitate (tristă) ruperea legăturilor cu rugbyul insular pentru aproape 15 de ani (1958-1972)...
Apoi ne vom delecta cu evoluția românească în Cupa Campionilor Europeni (Grivița Roșie și Dinamo, în anii '60) - precursoarea Heineken Cup și a actualei Champions Cup - și, bineînțeles, vom putea rememora ascensiunea tricolorilor pe plan internațional din anii '70 și începutul anilor '80, cu turneele din Argentina și Noua Zeelandă... cu evoluțiile de pe Arms Park ('79), Lansdowne Road ('80) și mai ales cu partida de acasă cu All Blacks, din 1981. Totul, evident, condimentat cu victoriile (și înfrângerile) contra Franței, mai ales acel 15-0 de neuitat, de pe Giulești, din 1980. Și multe, fooooarte multe altele...
Achiziție & sprijin
Pentru cei care doresc să sprijine apariția în condiții cât mai bune a celui de-al doilea volum al cărții: dacă aveți cunoștință de un program de editare text mai sofisticat (și în același timp mai ușor de utilizat) decât Word-ul în ceea ce privește inserarea fotografiilor, atunci vă rog să nu ezitați a-mi scrie, pentru a vedea (împreună) în ce măsură îi putem ușura munca domnului Moldoveanu. Vă mulțumesc!