Până la urmă, nu poți să nu te întrebi oare cum ar fi arătat meciul dacă ar fi jucat și O'Connell, Sexton și O'Brien. Cu siguranță mult mai echilibrat. Să ne gândim (numai) că lovitura de pedeapsă din minutul 60 era executată de Sexton și se făcea 23-23... Mare pacoste accidentările astea, de care au ”beneficiat” mai ales cele două echipe celtice cu pretenții (Irlanda și Țara Galilor), ambele în formă bună la această Cupă Mondială, dar ambele plătind cu eliminarea în sferturi din acest motiv. O fi vorba cumva de o lipsă de intensitate a jocurilor din Liga Celto-Italiană, lipsă care să-și fi arătat efectele taman acum?
Spectacol fantastic la Cardiff - intensitate de meci-test, nebunie de Cupă Mondială, șase eseuri și 63 de puncte marcate, baloane trimise în bară și tribune pline cu fani luminoși, care au lăsat orice reținere la o parte și au creat o atmosferă ireală, ceva la care fotbalul poate doar visa dar niciodată atinge. Argentina învinge la scor Irlanda (43-20) și se califică pentru a doua oară într-o semifinală de Cupă Mondială (prima fiind în 2007). Pe merit. Cu adevărat Pumele au jucat senzațional, euforic cu balonul în mână, la sacrificiu în zona de contact, cu o agresivitate și apăsare care i-a șocat pe irlandezi și i-a ținut la respect o bună parte din meci. Chiar și așa însă, valoarea echipei lui Schmidt a păstrat totuși jocul în echilibru până în minutul 60, atunci când uvertura Madigan a ratat o lovitură de pedeapsă dintr-o poziție OK și în loc de 23-23, peste doar trei minute s-a făcut 26-20 pentru Pume, care nu au mai scăpat apoi jocul din mână până la final. Până la urmă, nu poți să nu te întrebi oare cum ar fi arătat meciul dacă ar fi jucat și O'Connell, Sexton și O'Brien. Cu siguranță mult mai echilibrat. Să ne gândim (numai) că lovitura de pedeapsă din minutul 60 era executată de Sexton și se făcea 23-23... Mare pacoste accidentările astea, de care au ”beneficiat” mai ales cele două echipe celtice cu pretenții (Irlanda și Țara Galilor), ambele în formă bună la această Cupă Mondială, dar ambele plătind cu eliminarea în sferturi din acest motiv. O fi vorba cumva de o lipsă de intensitate a jocurilor din Liga Celto-Italiană, lipsă care să-și fi arătat efectele taman acum? Tot o locura de rugby, dar de alt soi, și în partida de pe Twickenham, acolo unde Wallabies porneau ca super-favoriți împotriva Ciulinilor neozeelandezului Cotter (plin de antrenori kiwi la această Cupă Mondială - cu o coincidență simpatică: toate cele trei echipe celtice au fost conduse de tehnicieni din Noua Zeelandă). Dar scoțienii au vrut să arate că nu degeaba sunt campionii en-titre din Turneul celor 5 Națiuni și au luptat ca la Stirling, acum mai bine de 700 de ani și aproape că reușiseră să producă surpriza, numai că finalul a fost (din nefericire pentru ei) ca la Falkirk... Adică au pierdut la potou, irosind prostește o victorie pe care ar fi meritat-o.
0 Comments
Leave a Reply. |
Căprării
All
March 2024
|