Elevii galezului Howells au luptat eroic și, în pofida limitelor evidente în exprimere (încă - mai ales la capitolul viteză de joc/reacție, plus legendarele carențe pe 3/4), au arătat că prezența noastră în cupele europene nu este deloc una ”birocratică”, ci dimpotrivă, una câștigată și confirmată prin valoare (a se vedea și cele două meciuri cu Calvisano, campioana Italiei). Asta chiar dacă Șoimii din Newcastle ne-a cam frăgezit vinerea trecută (scor 43-19, cu 7-3 la eseuri).
Cei care au avut curajul să vină astăzi la stadion s-au putut bucura nu numai de spectacolul din teren, ci și de frumoasa nebunie a naturii, care ne-a oferit în partea a 2-a a jocului o ninsoare ireală, cu fulgi uriași, ca-n poveștile lui Andersen. Și asta în octombrie, înainte de Sânmedru. Poate ca o compensație pentru meciul de acum aproape 3 ani, tot cu Panterele Roz, când am avut soare și +15 grade la mijlocul lunii ianuarie...
PS: Atât Steyn cât și Ioane au acceptat cu plăcere la finalul partidei să pozeze cu jucătorii și fanii români, în pofida ninsorii și a vântului puternic, după un meci epuizant. De altfel, trebuie spus că întreaga echipă franceză a venit și și-a salutat cum-se-cuvine puținii suporteri din tribune. Tot la final și tot epuizați. Spre deosebire de ai noștri, care după salutul de rigoare cu adversarul, au tulit-o grăbiți spre vestiare, la căldurică, uitând de mica galerie din colțul de sud al tribunei principale, care a răgușit încurajându-i pe toată durata partidei.