Tradiția se respectă la meciurile Muntenilor cu Răzvrătiții. Multe eseuri (dar nu mai multe decât în anii trecuți), joc pe atac - poate chiar prea lipsit de ”aplicațiile grămezii” - cu garda jos, entuziast, curat (sau aproape curat), fluent, dar lipsit de calitatea și profunzimea pe care le poți vedea la formații precum Chiefs, Sharks sau Brumbies. Una peste alta: frumos, tipic de SuperRugby, dar nu cu adevărat încântător. Măcar de-ar fi așa și meciurile mai slăbuțe din Europa...
Rebels își doreau să obțină prima lor victorie din afara Australiei, dar n-a fost să fie nici de data asta. Căpitanul Scott Higginbotham (închizător) a fost aproape de o intercepție spectaculoasă în chiar primul minut, dar n-a putut controla balonul și n-a ieșit nimic din acea fază. Cumva, evoluția lui Higginbotham a fost emblematică pentru echipa sa, el alternând momentele foarte bune de joc cu rateuri ”de puțin”, placaje ”la limită” (dintre care cel semi-basculă dat mijlocașului la grmadă al Muntenilor, Aaron Smith, putea lejer să fie sancționat cu ”galben”) și decizii controversate, cum ar fi cea de prin minutul 73, când, la scorul de 33-23 pntru gazde a ales să joace ”la mână” în locul a trei puncte foarte ușoare, care i-ar fi dus la o distanță de doar un eseu transformat. Atacul s-a rispit, iar ei au marcat încercarea abia cu 2 minute înante de final... Prea târziu!
Muntenii au jucat frumos, rapid și ”deschis”, încercând să speculeze cât mai bine viteza și abilitatea cuplului de mjlocași A.Smith-Sapoaga și clasa fundașului Ben Smith. În plus, au avut și mult curaj, jucând ”la mână” în câteva rânduri penalități ușor de transformat în 3 puncte de uvertura Sapoaga, curaj răsplătit în două cazuri prin eseu.
Ambele echipe mi s-au părut cam neșlefuite de la numărul 8 în jos (Higginbotham incluso), iar Răzvrătiții și de la 8 în sus, cu o apărare cam lentă și visătoare, atac bunicel dar ”crud”, neexperimentați și fiind dependenți de ”moral” - ca orice echipă tânără de altfel.
Pe final, Muntenii au încercat să marcheze și eseul de punct-bonus, dar s-au speriat de perspectiva unei intercepții și au trimis balonul în tușă (sunase sirena) pentru a fi siguri de cele 4 puncte. Ușor atipic pentru o echipă neozeelandeză. Tot pe final a intrat la ei și TJ Ioane, dar habar nu am dacă e în vreun fel rudă cu faimosul Digby Ioane (fost la Reds, acum la Stade Français).
Două cuvinte și despre arbitrul Pollock (neozeelandez): corect, decent, discret, dar cu 2 greșeli măricele, ambele în favoarea oaspeților. Mai întâi nesancționarea lui Higginbotham la semi-bascula asupra lui Aaron Smith, apoi iertarea incredibilă a taloneurului de rezervă Rebels, Pat Leafa, la ”umăr-pumnul” aplicat pe ”ne-ve” flancherului Gareth Evans. Și a mai cerut și părerea arbitrului-video... Mare pierdere de vreme și de bani cu acești TMO inutili.
Din păcate, nu vă pot oferi imagini YouTube din acest meci. Dacă vor apărea mai târziu, le voi posta și eu aici. Îmi pare rău!