Bokke se califică greu în fața bravilor galezi.
Sud-africanii n-au jucat chiar rău, dar tactica asta fricoasă de a șuta tot ”la bețe”, de a nu ataca la mână decât atunci când ai cuțitul la os plus piciorul ezitant al lui Pollard (-8 puncte) au făcut ca finalul să fie pe muche de cuțit. Slavă Domnului că a fost ”recuperat” Fourie du Preez, demi-ul de superclasă de care aveau nevoie pentru a mai iuți, varia și limpezi un pic acțiunile ofensive.
Ce urmează mâine (duminică) și în semifinale
Un pic și despre semifinala All Blacks versus Springboks, un meci pe cinste, pe care de-abia îl aștept. Șansele sunt cam de 90%-10% în favoarea primilor și pentru ca să se poată întâmpla vreo minune ar trebui ca Blacks să nu-și iasă complet din relaxarea/bucuria de după triumful din seara asta, iar Bokke să joace perfect. Iar prin perfect înțeleg o apărare inteligentă, pe viață și pe moarte, o disciplină totală, Pollard să nu rateze nimic, iar Meyer să-i dea mână liberă lui Fourie să atace dacă miroase în zare a bit of meat (”un pic de carne”, adică un ”eseu” în argoul rugbystic australian). Greu, foarte greu. De vreo 10 ori mai greu decât în '95...
Dacă Australia nu se sinucide mâine cu Scoția, iar Pumele profită de absența jucătorilor emblematici ai Irlandei, atunci vom avea semifinale all-south, ceea ce ar confirma la prima mână arogantul nume dat ”turneului celor patru națiuni” ale emisferei de sud: The Rugby Championship! Oricât ne-am sfii să o recunoaștem, adevăratul Campionat de Rugby se joacă în Sud și probabil că așa va rămâne multă vreme de acum încolo.
Congonii de care nu mai scăpăm
De exemplu... Radu Constantin, despre care se zice că ar fi cel mai bun comentator român de rugby (închipuiți-vă ce e sub el). Omul a făcut rugby și asta se vede în partea ”tehnică” a comentariului său (deși te omoară cu tărnovăre și iumeiăuărdzătraiuri pe care uită să le mai și traducă pentru cei 80% dintre români care nu știu limba engleză), dar la alte capitole îți omoară urechile. După ce ani de-a rândul s-a chinuit să învețe (la locul de muncă) capitalele Africii de Sud, Australiei și Noii Zeelande (asta așa, ca o amintire de neuitat cu maestrul), acum ne arată că, oricât de mulți ani ar trece, el este pur și simplu incapabil să pronunțe corect numele unor jucători sud-africani, unii dintre ei fiind în activitate de peste 10 ani.
De exemplu, Schalk Burger și Fourie du Preez. Oameni buni, nu e vorba de două rezerve apărute peste noapte, ci de doi campioni mondiali, unul dintre ei fiind ales și jucătorul anului la un moment dat. Pe săracul Burger nu l-a scos din Șalc niciodată (cel puțin eu nu l-am auzit pronunțându-l altfel), iar pe Fourie l-a botezat de nu știu câte ori, câteodată și de mai multe ori pe meci... Și nu sunt singurii. Ultimul intrat în colimator este nevinovatul Vermeulen, pe care l-a mitraliat Fărmoilăn non-stop.
Ca să fiu sincer nu prea înțeleg de ce face sus-numitul RC chestia asta. O variantă ar fi că nu-i pasă, nu-l interesează (”dă-i în mă-sa, mulți văd/aud, puțini cunosc; de ce să mă complic inutil?”), altă variantă ar fi că nu înțelege că e vorba de un bun-simț elementar să respecți numele oamenilor (oare cum s-ar simți el dacă cineva și-ar permite să-i pocească numele, să-i spună de exemplu Vadu Nonstantin... sau poate și mai rău); o a treia variantă ar fi că are impresia că e corect așa cum spune el și nu s-a mai chinuit să verifice (Oi Doamne, trăim în epoca internetului - probabil că nu i-ar fi luat mai mult de o oră ca să afle pronunția exactă pentru tot lotul sud-african), iar o a patra variantă ar fi că nu poate la propriu să le pronunțe corect, variantă pe care pur și simplu refuz să o cred adevărată. Sau, cine știe, poate or mai fi și alte explicații sau poate avem o combinație între două sau mai multe dintre ele...
Am revăzut meciul România-Canada cu comentariul în limba engleză și m-a frapat acuratețea cu care pronunțau numele alor noștri fiecare dintre cei doi comentatori. O singură dată l-am auzit pe unul dintre ei pronunțând Surughiu, dar puțin mai încolo s-a corectat și n-a mai greșit. Și e vorba de România, țară din Eșalonul Doi rugbystic și în plus și cu o imagine destul de șifonată în Marea Britanie. Dar cei doi au arătat respectul cuvenit oricărui om de pe această planetă, acela de a-i pronunța corect numele. Măcar atât.
________________________________________________________
* Despre cum a apărut acest cuvânt ► găsiți amănunte în cursul acestei postări.