Și-atunci se pune problema: este suficient actualul ”Arc de Triumf” pentru toate acestea? Suficient de mare, suficient de modern, suficient de atrăgător, suficient de susținător al viselor noastre (umede?) de mărire rugbystică? Eu zic că nu, în nici un caz! Cum poți primi o echipă ca a Franței (de exemplu) pe un asemenea stadion? Veți spune ”nu-i nimic, măcar să vrea Franța să joace cu noi aici, că mutăm meciul pe ”Cotroceni”, pe ”Dinamo” sau pe ”Giulești”... sau și mai bine, îl ducem la Cluj sau la Ploiești, unde sunt stadioane noi, ultramoderne”. Serios?
”Cotroceni”-ul este lăsat în paragină, ”Giulești”-ul e ca vai de el, iar ”Dinamo” nu pare mai primitor decât celelalte două. Teoretic, s-ar putea juca la Cluj sau la Ploiești (deși ploieștenii am impresia că au refuzat Federația în vreo două rânduri, motivând că nu vor să pericliteze suprafața de joc...), dar marile națiuni nu prea vor să audă de jocuri în provincie. Așa încât nu ar mai rămâne decât ”Național Arena”... Acesta da, e mare, e frumos, e ultramodern, tot ce trebuie, dar... ”specialiștii” (care or fi ăia, nu știu) susțin că terenul său nu e suficient de lung pentru a găzdui și meciuri de rugby. Personal mă foarte îndoiesc că lucrurile ar sta chiar așa, dar în lipsa unui studiu profesionist pe tema asta, e musai să iau de bune cele ce se vehiculează mai mult sau mai puțin oficial.
Și uite așa constatăm că nu avem un stadion adecvat de rugby în capitala României. Și cât de simplu ar fi să-l facem, să-l avem. Terenul de la Cașin este extraordinar, asta nu poate nega nimeni. Și atunci cine oare ne împiedică să facem frumos un proiect de stadion elegant, de 5 stele, cu o capacitate în jur de 20.000 de locuri, pe care să găzduim atât meciurile internaționale (la nivel de națională și selecționată divizionară, poate în viitor chiar și de selecționată provincială), cât și derby-urile Superligii, finala Campionatului și a Cupei, sau chiar un Grand Prix la Sevens? De ce nu?...
Dar când spun stadion elegant, apăi elegant să fie, nu vreo... ”cutie de chibrituri” cum sunt atâtea și atâtea stadioane pe lumea asta. De ce să nu luăm ce e mai bun de la cei de afară, dacă (să zicem) nu ne dă afară din casă inventivitatea/creativitatea? Iată, de exemplu, această tribună superbă a arenei pe care v-am propus să o ghiciți la începutul acestei postări... Vă place, nu-i așa? Are 12.000 de locuri, cele mai multe dintre ele aflate sub acoperișul de inspirație ovaloidă, susținut de un arc de rezistență asemănător cu cel de pe noul Wembley. Cum ar fi să avem o asemenea tribună principală și pe noul ”Arc de Triumf”, ba chiar dublată cu încă una, ”în oglindă” (tribuna a 2-a), ambele de câte (să zicem) 10.000 de locuri (ca să încapă toate scaunele sub copertină), plus două peluze simbolice (dar nu mai puțin elegante) de câte 1000 de locuri fiecare? Oare ar fi chiar atât de greu de realizat un asemenea stadion? Ar costa oare atât de mult?...
Pe urmă ar atrage inevitabil și atenția lumii bune a rugbyului mondial, care ar putea începe chiar de aici să-și reconsidere poziția față de noi. ”Uite, măi, la românii ăștia, chiar nu-i credeam în stare de așa ceva. De la stadioanele alea comuniste și ca-vai-de-ele pe care ne primeau în trecut, au ajuns să aibă acum o super-arenă, chiar dacă nu e așa de mare. Înseamnă că se mișcă în sfârșit lucrurile și la ei... Uite, acum chiar am putea veni să jucăm mai des cu ei, să le dăm un GP de rugby-în-7, sau chiar să-i invităm în Cupa Campionilor și în Turneu... Acuma par să fie cu adevărat demni de a-i lua în seamă...” (Da, bineînțeles că nu-i suficient numai atât, o arenă de top, că mai trebuie făcute încă muuuulte altele pentru a putea aspira rațional la această ”lume bună” a rugbyului mondial. Dar acest tip de arenă ar fi un foarte bun început, o bază pe care să poți construi pe mai departe).
La urmă, însă nu în cele din urmă, am mai câștiga și în planul atragerii de noi fani pentru rugby, de sponsori (și deci, de bani pentru dezvoltarea rugbyului românesc), ba chiar și în plan pur sportiv, dacă ne gândim cu câtă plăcere și ambiție ar evolua orice jucător român pe noua arenă, care l-ar face să se simtă cât de cât luat în seamă, sportiv adevărat, nu un prestator anonim de mâna a șaptea.
Acestea fiind spuse, nu-mi rămâne decât să vă invit încă o dată să ghiciți stadionul ale cărui două fotografii cu tribuna sa principală se găsesc în cursul acestei postări și apoi să visăm împreună la vremurile în care ”Arcul de Triumf” va arăta (?) măcar precum mi l-am imaginat eu mai sus...
Completare 1 (pe 22 ianuarie 2015):
Ca să n-o mai lungesc cu suspansul, tribuna faină de mai sus aparține stadionului North Harbour, situat în suburbia Albany din nordul celui mai mare oraș neozeelandez, Auckland (și nu ”Oakland”, așa cum urechelnic a pretins gandul.info). De notat că municipalitatea de acolo pare hotărâtă să treacă la extinderea acestei arene, prin ridicarea unei tribune a 2-a în oglindă cu prima (”frumușica”) și apoi completarea lor cu un acoperiș retractabil. Arena va fi folosită nu numai pentru rugby, fotbal, competiții auto și hipice și concerte (ca până acum), ci și pentru meciurile de rugby-în-XIII ale echipei NZ Warriors, singura formație kiwi din NRL (liga profesionistă australiană de rugby-în-XIII), care încă joacă pe mai modestul Mt.Smart Stadium.
Completare 2 (tot pe 22 ianuarie 2015):
Ne-am obișnuit să numim biserica de lângă stadionul Arcul de Triumf, Mânăstirea Cașin sau chiar Catedrala Neamului (asta cel puțin până la începerea construcției adevăratei Catedrale a Mântuirii Neamului). Citesc în Steinhardt că, de fapt, biserica se numește Sf.Voievozi (adică Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil), iar numele de ”Cașin” sau ”Mânăstirea Cașin” s-a încetățenit de la stația de tramvai din apropiere, care se numea așa după o stradă învecinată, numită la rândul ei după localitatea cu același nume din județul Bacău, acolo unde s-au dat lupte crâncene între români și germani (+ unguri și alte neamuri care alcătuiau armata austro-ungară) în timpul primului război mondial. Pe site-ul parohial biserica apare tot cu numele de ”Cașin”...