Peste 40.000 de suporteri în tribune și o atmosferă ca în vremurile bune ale Taurilor (triplu campioni în SuperRugby - 2007, 2009 și 2010) au făcut ca meciul de pe Loftus Versfeld să arate ca un adevărat derby sud-african, mai ales că Sharks erau neînvinși și îi bătuseră pe Bulls acum o lună, la Durban, luând și bonusul ofensiv. Ofensă gravă la adresa mândriei orgolioșilor pretorieni, public și jucători la un loc.
Matfield a reglat în primul rând mecanismele înaintării și asta s-a văzut mai ales în fazele fixe (grămadă și margine), deși linia întâi s-a dovedit încă o dată călcâiul lui Ahile, dar și în disciplina așezării în teren în timpul jocului. Siguranța crescută a înaintării (emblema Taurilor din perioada lor de glorie) le-a dat aripi și atacanților, care au jucat nu numai cu dăruire, dar și cu mult folos, spre entuziasmul fanilor Bulle (în afrikaans, limba maternă a majorității celor implicați în gruparea pretoriană) din tribune. S-a văzut cel mai bine cât de mult înseamnă prezența lui Matfield pe teren după înlocuirea sa (prin minutul 65, cu Grant Hattingh), atunci când nu numai marginile, dar tot jocul taurid a cam început să scârțâie. Noroc că asaltul final al Rechinilor a venit prea târziu și prea haotic.
Partida a început ”cu cuțitele pe masă”, ca orice derby sud-african care se respectă, cu un joc bazat pe forță și intimidarea adversarului. Din păcate pentru oaspeți aceștia și-au pierdut perechea de mijlocași titulari (accidentări) după mai puțin de un sfert de oră de joc. Și nu e tocmai ușor să-i înlocuiești pe Cobus Reinach (nr.9) și mai ales pe springbokul-ul Pat Lambie (nr.10), dar ”bătrânul” Charl McLeod și mai ales tânărul Tim Swiel au arătat că Rechinii au și ”bancă”, lucru nu tocmai de neglijat având în vedere lungimea și duritatea competiției.
Până la pauză punctele s-au înscris mai degrabă pe indisciplina adversarului, Jacques-Louis Potgieter (uvertura Bulls) și François Steyn (centru la interior Sharks) împărțindu-și laurii prin șuturile lor precise la ”bețe”, cu un plus pentru ultimul care a transformat și eseul lui Alberts și a arătat din nou că are probabil cel mai ”lung” picior din emisfera de sud, la concurență cu galezul Halfpenny, reprezentantul Nordului; 6-13 la pauză.
Taurii revin mult mai hotărâți de la cabine (cine o fi băgat moral în ei, antrenorul Ludeke sau căpitanul Matfield?) și împing jocul tot mai mult spre buturile adverese. Linia lor a III-a e dezlănțuită (de unde Doamne iartă-mă or scoate ăștia flancheri de top pe bandă rulantă?), Dewald Potgieter (închizătorul), Deon Stegmann și uluitorul tânăr Jacques ”Sheep” du Plessis (20 de ani) ridică Loftus în picioare, recuperează cu fanatism balon după balon în fazele de breakdown și apoi se lansează în curse temerare spre terenul de țintă al Rechinilor.
În minutul 50, ”Oaia” du Plessis (aluzie probabil la pletele-i blonde care îi ”curg” în dezordine peste față) îl răstoarnă pe taloneurul Sharks și Springboks, Bismarck du Plessis (adevărate clanuri ale numelui în Africa de Sud: Du Plessis, Potgieter, Botha, Pienaar, Steyn, etc) și își creează un culoar excelent pentru eseu. Potgieter-uvertura transformă și e deja egal, 13-13. După alte câteva minute, centrul la exterior al gazdelor, JJ Engelbrecht înscrie și el, după o fază mai lungă de atac și Bulls sunt la cârma jocului.
Sharks își revin din pumni ușor-ușor, linia întâi albastră cedează tot mai mult în fața lor și punctele încep din nou să se adune pe tabelă, mulțumită piciorului lui Fransie Steyn. Se face 20-19 pentru gazde, dar tocmai când Rechinii pornesc pe un contraatac nebunesc, debutantul în SuperXV, centrul Andre Esterhuizen ratează recepția simplă a unei pase și îngroapă revirimentul colegilor săi. Bulls mai forțează o dată, Handré Pollard (uvertura de rezervă, fost campion mondial la tineret cu Springboks în 2012) mai transformă o penalitate și gata, s-a terminat.
Loftus e în delir, Ludeke jubilează, jucătorii în bleu se îmbrățișează ca după o mare victorie (ceea ce e și adevărat), dar e de văzut cât de mult poate să reziste acest spirit renăscut al marii echipe Bulls, după transformările radicale din ultima vreme. Deocamdată, ei urcă pe ”6” în clasamentul general (având 14 puncte), la 5 puncte distanță de liderul Sharks și la 2 în spatele revelației Lions, colegii lor de peste Jukskei, râul ce separă Pretoria de Johannesburg.
Rechinii sunt la prima înfrângere a sezonului și nu au putut să-i ofere o sărbătoare potrivită lui JP Pietresen, aflat la al 100-lea său meci în SuperRugby. Antrenorul lor, Jake White, nu a pierdut nici de data asta prilejul să iasă în evidență, declarând ritos că Matfield nu mai joacă la nivelul din vremea când îl antrena el (2004-2007, la naționala Springboks). Se prea poate, dar nici foarte departe nu e... părerea mea - altfel spus, parcă-parcă putem depista aici un caz clinic de struguri un picuț cam acri...
Mai jos aveți (în ordine) rezumatul partidei și apoi meciul întreg: